Thursday, July 31, 2008

din mahalaua vietii- 6


Am avut astazi una din zilele alea de-ti vine sa indesi la loc capul in perna si sa uiti de idiotica zi de munca... Ce e mai masochist e ca ma trezesc, de catva timp, exact cu unul sau cel mult doua minute inainte de a suna ceasul: daca-i pus amaratul sa caraie la 5, ei bine, la 5 fara un minutel casc ochii-n ecranul lui de parca as avea programare interna elvetiana, nu altceva!!
Ce sa faci, la ora aia...? sa te scoli din pat mestecandu-ti singur trimiteri la toate neamurile, sau sa mai dormi un pic..? Cat de un pic, pentru ca imediat ce-ti pica pleoapa- buf! suna nenorocitul, pus de manuta ta chiar cu cateva ore inainte...Ti-ai facut-o singur, asadar....
Mi-am facut-o, drept este- asa ca am saltat din pat, am pornit cu un gest reflex computerul si m-am dus sa-mi dreg atat cat se poate drege dintr-o moaca obosita. Ma suspectez ca mai trag cateva secunde bune de somn in fata oglinzii din baie...nu sunt sigura, pentru ca nu sunt nici pe deplin constienta la ora aia...
La servici cred ca m-a mirosit toata lumea, pentru ca nu mi-a dat unul nici macar un motiv, cat de mic, sa ma iau de el si sa-mi vars veninul. Doar P., eternul si neschimbatul meu sef, a ajuns intr-un final cu buletinul zilnic de stiri interne: n-a nascut inca nevasta...S-a dus pe apa Sambetei si termenul, si rabdarea cui este la curent cu sarcina asta . N-ar fi nimic, dar nefericitul da cu basca-n pamant de ciuda- este absolut convins ca urmasul cel destoinic va da fata cu lumea taman in weekend-ul asta, asa....ca sa-i strice lui socotelile..! Nu de alta, dar avea programare cu o barca cu panze si ceva vreme frumoasa...pe cand asa....
Mi-a venit sa-i scuip o palma intre ochi, dar m-am abtinut- cu gandul la ziua de plata de maine.



=======================

Thursday, July 24, 2008

din mahalaua vietii- 5

Pe seful meu il putem numi- la adapostul mai mult sau mai putin sigur al internetului- P.
P. de la ceva nume american, desigur- nicidecum de la vreo injurie neaosa (dupa cum i-ar duce mintea pe unii, in frunte cu mine...)
P. are vreo 40 de ani- dar fumeaza ca un cal si, cred eu, mai baga-n el si ierburi nu tocmai legalizate. Deci, arata ca de fo' 50. E la primul caine, primul copil si prima nevasta- cam asta ar fi ordinea si-n ierarhia sentimentelor lui, cred.
Daca exista viata anterioara- atunci P. cu siguranta a fost un soricel nascut intr-o biblioteca dar din parinti tomberonari. Poarta ochelari, are- in comparatie cu mine- o constitutie de categoria "musca" si ma socheaza de cate ori il vad prin repartizarea total idiotica a pilozitatii- prea economica cu teasta si mult prea darnica in ce priveste membrele. Cu alte cuvinte, e chel in cap si pletos pe maini si picioare. De restul anatomiei lui nu-mi fac probleme- nici nu ma intereseaza.
P. e baiat bun, atat de bun incat realizeaza ca pamantul e vinovat, ca-l suporta. De-aia s-a hotarat sa fie si rebel, atat cat il tin curelele (si-l tin, ca de-aia lucram noi pentru el si nu invers). Si-a cumparat BMW, si-a tras si-o barca cu panze viu colorate la mal de Michigan, si-a aruncat dosul legat de parasuta si a privit pamantul de sus, din balon. Din cate am inteles, ar fi incercat chiar si un bungee jumping- si asta de curand, dupa numarul si intensitatea vanatailor acumulate...
Lui P. trebuia, de vreo cateva zile, sa i se nasca primul copil- lenes, ca tac-su insa, respectivul s-a hotarat sa-si tina familia in suspans. O zi, doua, trei....cat s-o putea (si se prea poate, maine se face o saptamana de la termenul dat de medici).
P. a trecut, pe rand si cu rabdarea facuta zdrente, prin toate culorile curcubeului...Pilozitatea a depasit cota de avarie pe moaca-i obosita iar dragonul tatuat pe unul din antebrate pare a se fi stafidit, metodic, intr-o veverita castrata.


Mi-e drag de sefu' asta al meu- in primul rand, pentru ca ne-am lamurit, la o cearta anterioara, cum stau lucrurile: eu l-am numit "jerk" si-am iesit trantind usa, el m-a chemat inapoi, dupa o luna si cu o sesizabila marire de salariu, alintandu-ma "crazy". Subtirel, de vara...


========================================================

Thursday, July 10, 2008

praf in vant....

M-am gandit, la un pahar de Chardonnay pur sange romanesc combinat feroce cu o Coca- Cola americana si cateva cuburi de gheata din ograda proprie...
Sa va spun la ce m-am gandit...? (nici nu stiu de ce folosesc expresia asta, "VA spun" de parca m-ar citi o turma de calici intelectuali iar eu i-as pune pe jar, la fiecare aparitie, cu rabufnirile si fasaielile de inteligenta...hehehe! ma simt si eu bine, deh!)
Vazui aseara un film- slabut, ce-i drept, si cam greu de ingurgitat la varsta mea- in care o zapacita batrana (prin "batran" imaginatia mea chioara zamisleste o persoana mai in varsta decat mine. Si decat mama. Si decat toata lumea la care tin cu adevarat! sa traiasca, fara numar, fara numar!!!)...ei bine, o zapacita batrana, spuneam, imprastie cu drag si spor cenusa raposatului sot prin toata California- daca nu cumva am pierdut eu sirul si au mai fost cateva state prin care a "scapat" cateva fire din praful acela omenesc...
Ma rog!
Ma duse gandul, instant, la ce s-o alege si de oasele mele, la o adica, "dupa ce"...? Am dat "pauza" filmului respectiv si m-am scurs in ganduri. Imediat, de amorul bardacei de Chardonnay, m-am scuturat, m-am ridicat in perne si mi-am suflat in barbie ca sunt tanara si, de obicei, o fire optimista, cu o energie debordanta...ce e cu mine si cu gandurile astea de Sapinta...??
Pe urma mi-am zis ca o tura prin cotloanele gandirii nu mi-ar strica, sa vad ce-mi poate capul...Si, cum imaginatie bogata am, nu mi-a fost greu sa inchipui fel si fel de scenarii, care mai de care mai legat de tematica abordata- "pamant sau cenusa?".

Am ajuns destul de usor la concluzia ca mi-ar sta mai bine intr-o urna de-aia smechera (ca banuiesc ca nici facuta scrum nu m-ar parasi ideea de decoratiune exterioara, mai draga!).
Din pacate- sau din fericire- nu suport ideea intrarii in pamant, la modul propriu, a unui om. Nu vad de ce si nu vreau nici macar sa mi se explice de ce.
Revin la urna mea...
Imediat insa m-a napadit intrebarea:"unde? pe semineu, la vedere, sau amestecata cu nisipul celei mai exotice si mai linistite plaje din lumea asta...? sau, poate, o bucatica aruncata-n vant si de pe vreo colina greceasca...? si inca un polonic ingropat adanc la umbra unui dud batran, in fosta ograda a bunicilor...?"
Logic, m-ar aranja toate acestea la un loc- desi, cu dezamagire remarc urmatorul aspect: nu ramane prea multa cenusa din tot mormanul asta de ganduri, suferinte, idei, patimi si nostalgii care suntem! Sau, din punctul meu de vedere cel putin, sunt o cantitate prea mica de praf omenesc pentru cati oameni am iubit si am sa mai iubesc, pentru cate locuri am visat si inca am sa visez...



hm....cred ca trebuie sa schimb tematica filmelor abordate....

Blogroll


counter