Thursday, July 10, 2008

praf in vant....

M-am gandit, la un pahar de Chardonnay pur sange romanesc combinat feroce cu o Coca- Cola americana si cateva cuburi de gheata din ograda proprie...
Sa va spun la ce m-am gandit...? (nici nu stiu de ce folosesc expresia asta, "VA spun" de parca m-ar citi o turma de calici intelectuali iar eu i-as pune pe jar, la fiecare aparitie, cu rabufnirile si fasaielile de inteligenta...hehehe! ma simt si eu bine, deh!)
Vazui aseara un film- slabut, ce-i drept, si cam greu de ingurgitat la varsta mea- in care o zapacita batrana (prin "batran" imaginatia mea chioara zamisleste o persoana mai in varsta decat mine. Si decat mama. Si decat toata lumea la care tin cu adevarat! sa traiasca, fara numar, fara numar!!!)...ei bine, o zapacita batrana, spuneam, imprastie cu drag si spor cenusa raposatului sot prin toata California- daca nu cumva am pierdut eu sirul si au mai fost cateva state prin care a "scapat" cateva fire din praful acela omenesc...
Ma rog!
Ma duse gandul, instant, la ce s-o alege si de oasele mele, la o adica, "dupa ce"...? Am dat "pauza" filmului respectiv si m-am scurs in ganduri. Imediat, de amorul bardacei de Chardonnay, m-am scuturat, m-am ridicat in perne si mi-am suflat in barbie ca sunt tanara si, de obicei, o fire optimista, cu o energie debordanta...ce e cu mine si cu gandurile astea de Sapinta...??
Pe urma mi-am zis ca o tura prin cotloanele gandirii nu mi-ar strica, sa vad ce-mi poate capul...Si, cum imaginatie bogata am, nu mi-a fost greu sa inchipui fel si fel de scenarii, care mai de care mai legat de tematica abordata- "pamant sau cenusa?".

Am ajuns destul de usor la concluzia ca mi-ar sta mai bine intr-o urna de-aia smechera (ca banuiesc ca nici facuta scrum nu m-ar parasi ideea de decoratiune exterioara, mai draga!).
Din pacate- sau din fericire- nu suport ideea intrarii in pamant, la modul propriu, a unui om. Nu vad de ce si nu vreau nici macar sa mi se explice de ce.
Revin la urna mea...
Imediat insa m-a napadit intrebarea:"unde? pe semineu, la vedere, sau amestecata cu nisipul celei mai exotice si mai linistite plaje din lumea asta...? sau, poate, o bucatica aruncata-n vant si de pe vreo colina greceasca...? si inca un polonic ingropat adanc la umbra unui dud batran, in fosta ograda a bunicilor...?"
Logic, m-ar aranja toate acestea la un loc- desi, cu dezamagire remarc urmatorul aspect: nu ramane prea multa cenusa din tot mormanul asta de ganduri, suferinte, idei, patimi si nostalgii care suntem! Sau, din punctul meu de vedere cel putin, sunt o cantitate prea mica de praf omenesc pentru cati oameni am iubit si am sa mai iubesc, pentru cate locuri am visat si inca am sa visez...



hm....cred ca trebuie sa schimb tematica filmelor abordate....

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter