Monday, August 11, 2008

din mahalaua vietii- 7

In sfarsit, dupa lupte seculare care au depasit cu mult perioada alocata de medici fericitului eveniment...sefului meu i-au revenit bujorii in obrajori si sangele-n buricele degetelor (ca s-a lasat, din nou, de tras in piept mahoarca): s-a uns, carevasazica, in functia de tatic! Primul semnal mi l-a transmis printr-un mesaj pe telefon cu doua zile in urma, cand toata treaba era inca aburinda- eu ma luptam cu transferul dintr-un avion intr-altul pe undeva prin Carolina de Nord iar el cu senzatiile profunde, postnatale...Astazi a avut loc continuarea: a aparut triumfator la firma cu ditamai eticheta spitaliceasca lipita de tricou ("visitor") si cu moaca proaspat barbierita. L-am felicitat si i-am ascultat povestirile pasionale si putin terifiante (a fost, dupa moda noua, martor la ivirea pe lume a celui mic), am admirat cat s-a putut vedea si intelege dintr-o fotografie ceva mai mare decat o unghie, facuta cu telefonul mobil (ce-am inteles din ea este ca s-a ivit pe lume un mini-P., fara tatuaje si mult mai paros) dupa care l-am concediat acasa (nu de alta, dar daca nu avea el treaba- aveam noi si cu siguranta ne retinea....).
Punctul forte al povestirii de mahala de astazi este insa altul: P. nu intelege de ce teoria predata la faimoasele cursuri prenatale nu se pupa cu practica...Lui i s-a spus ca nou-nascutul doarme continuu in primele 48 de ore de dupa nastere (!?!)....buuuun....si-atunci, al lui de ce cere de mancare la fiecare doua ore??
Logic ca, dupa ce pune intrebarea asta tutoror si nimanui, asteapta un raspuns de genul: "pentru ca al tau este deosebit!". Si mai logic ca ii dam si raspunsul, numai sa ne lase in pace....







No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter