Thursday, September 25, 2008

din mahalaua vietii- 11

S-a iscat zilele trecute- logic, intr-un moment de mare cumpana intelectuala, la o cana de cafea in primele ore ale diminetii- o discutie avand teme multiple si divagari menite sa te faca sa uiti de la ce ai plecat si daca mai vrei, in final, sa ajungi undeva...


Ne-am gandit noi sa abordam tematica sinceritatii- nu ca s-ar simti, Doamne- Feri, vreunu' cu musca pe caciula, dar prea despicasem pana atunci soarta lumii in 4 fara a ajunge la vreo concluzie- iar asta parea, de departe, un subiect incitant!
Fata asta noua, cu chef de munca si sete de bani mai multi decat fac eu, zice: "eu n-am secrete! sunt ca o carte deschisa!".
Ne uitam, restul de 4 prezenti la apel, un pic pe sub gene la ea, nestiind cum ar fi mai bine sa reactionam: sa ne sara cafea inapoi pe nara (de ras) sau sa dam, din politete, din aceeasi nara- in semn de aprobare..? Am ales ceva intre- adica un soi de aprobare cu stropi.
"Da, revine ea asupra ineptiei, chiar nu am secrete! viata e atat de scurta incat, consider eu, e prea idiotic sa o complici pitindu-te in spatele secretelor."


Mai sa fie, ne-a blocat ea pentru o secunda- ca prea le-a dat cuvintelor o forma frumoasa, monser!- noroc ca nu ne-a tinut mult blocaju' si, scremandu-ne din toti neuronii treji la ora respectiva, am inceput a ne intinde pe taraba propriile aberatii.

Nimeni nu mai stie daca s-a ajuns la vreo concluzie. Ar fi si pacat, ca am pune astfel capac peste un subiect care ne-ar umple cu succes si alte dimineti...


Cert este ca, pe undeva pe la mijlocul zilei, V. (colega sincera pana la lacrimi) mi-a marturisit ca "boifrendu' " ce-l are de vreo 8 ani nu stie ca ea fumeaza! Probabil ca asta nu trece drept proba de sinceritate...









-------------------------------------

Tuesday, September 23, 2008

de-ale vietii valuri

"Daca in viata asta treci lasand o urma, macar cat lasa o rama in drumul ei, atunci inseamna ca nu ai trait degeaba". N-am sa dezvalui cine si unde a spus vorbele astea- am sa zic numai ca este una din putinele persoane de care ma simt intimidata chiar si numai prin simpla-i prezenta. Un om impunator, cu o privire aspra si totodata iertatoare de multe nelegiuiri ale lumii asteia in care traim. Un om pe care il respect.
Mi-am facut si eu, de foarte multe ori, sumara socoteala a existentei mele. Unde se duce ea si caror idealuri o inchin...? Ce ma intareste cel mai mult in convingerea ca las o urma, macar cat lasa rama in firavul ei drum...?
N-am gasit inca un raspuns clar- dar ma bucura faptul ca reusesc sa dau importanta cuvenita acestui aspect si nu ma complac intr-o scurgere a zilelor monotona, gen "noi muncim, nu gandim". Ba eu nu prea muncesc- ca am avut bafta de a face cam ce mi-a placut pana acum si, din fericire, mi-a placut taaaare mult comoditatea, statul pe scaun si pantofii cu toc la locul de munca, putina inghesuiala, colectiv mic si barfitor la care se aplica legea "Divide et Impera"...:)
As putea spune ca, in clipele de minima lene, mai si gandesc- si am si la ce, iaca: sensuri existentiale, motive de dezmat intelectual, etc, etc, etc.



Dupa care obosesc si imi indrept atentia asupra orei la care ajung acasa- in general aceea la care altii trec de primele 4-5, muncite din greu si, probabil, mai putin "gandite".







----------------------------------

Tuesday, September 16, 2008

de prin alte mahalale...

Nu-mi mai amintesc bine cine si unde scria ca nimic nu este mai dezgustator decat o femeie proasta, bolnava. Sunt aproape sigura ca Petrescu, in "Patul lui Procust". Eu cred ca nimic nu este mai otravitor pentru suflet si mai de ocolit in viata decat o femeie vulgara, fie ea si sanatoasa.
Am urmarit, dintr-o risipa de timp liber, cateva secvente din "Test de fidelitate", emisiune mai mult sau mai putin regizata, despre care nu-mi voi exprima acum parerile...
In episodul respectiv mi se arata ochilor o pupaza cu pretentii culturaliste- fo' doi ani de Spania si ceva mai multa experienta in ale animatiei de prin baruri.
Cioroplina clara la origini (ca doar le simti izul chiar daca-i acoperit de tone de vacsea), insurubata in niste figuri demne de toata jalea, respectiva creatura declara fara de sfiala si cu genele intoarse intr-o "poza" inteligenta, ca este "tupeista" si ca modestia n-are ce cauta in personajul ei, pen'ca-i buna, dom'ne, si se simte si bine taaare in soriciul propriu si personal !
M-am gandit, pe loc si cu mila, la definitiile tupeului. Si la cine are acest tupeu.
Logic- numai un om vulgar.
Pe urma m-am intrebat, in sine-mi, de ce trebuie ordinarul, grosolanul, banalul, sa imite ? Nu poate fi numai si numai el insusi si-atat? Doar tot el declara ca este multumit si mandru peste poate de tot ce i-a aruncat natura-n traista. Am dat atata importanta subiectului incat am ajuns sa studiez amanuntit definitii de termeni! :)
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obişnuit, banal. ♢ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ♢ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport ştiinţific; neştiinţific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.
Sursa: DEX '98
VULGÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obişnuit; trivial; ordinar. 2) (despre persoane şi manifestările lor) Care este lipsit de pudoare; fără decenţă; indecent; scabros; trivial; obscen. 3): Latina ~ă limba latină vorbită; latina populară.

In mare parte m-am lamurit: grosolanul, ordinarul, mitocanul...vulgarul, cu alte cuvinte, trebuie sa imite pentru ca, in tot idiotismul care-l alcatuieste si-a facut loc, Dumnezeu stie cum, si-n neuron nascut prematur. Cu el, si fara a-l obosi prea tare, vulgarul intelege (desi nu va recunoaste niciodata asta) ca exista persoane cu adevarat inteligente. Sofisticate.
Dupa exemplu, maimuta mai sus descrisa intelege suta la suta ca exista femei distinse. Femei care nu au nevoie sa-si etaleze juma' de buca pentru a sari in ochiul cuiva, care nu tre' sa-si scoata dedesubturile la aerisit in public pentru a atrage atentia (sau pentru a trasa harti clare ale insatisfactiei vis-a-vis de partener, vai de viata lui de pampalau...:)) ). Caricatura inghite, asadar, nemestecat si-n surdina mototolul adevarului- acela ca exista ceva cu adevarat bun si de calitate. Dupa cum insa si chinezii reproduc la botu' calului aproape orice in lumea asta....cam asa si vulgaritatea incepe, spoindu-se cu vacsea si atarnadu-si tzinghilinghi, sa se creada originalitate! Arta imitatiei primeaza la banali. Acolo unde propriul neuron (nascut, cum am zis, prematur si-n frig puternic) nu face fata- incepe trasul cu ochiul.
Si atunci incepe a adormi ratiunea....
M-am uitat cu mila si satisfactie la amarasteanca cu pretentii de "ispita"- ce naiba o fi fost in teasta ei cand s-o fi etalat cu atat mandrie si pe cine o fi crezut ea ca pacaleste...n-am inteles. Atata a tras de toata carnaraia de pe ea, incercand sa arate ce poate, incat am avut impresia ca se va desuruba de tot, in final. Vulgara femeie. Proasta- se subintelege. Cu tupeu- sa-i traiasca, sa fie la ea acolo! Mai ramane sa dea ochii cu Camil Petrescu, pe lumea cealalta, si sa-i intareasca acestuia convingerile.









---------------

Sunday, September 14, 2008

din mahalaua vietii- 10

Office manager-a noastra e o tipa de treaba. Cel putin asa ne place noua sa credem- si ei sa lase impresia. Tinerica, zambitoare (chiar prea zambitoare pentru gustul si justificarile mele), S. isi poarta cu mandrie radacinile Iowa-ene. Si lenea- caci ii place sa se arate pe la servici doar dupa ora 10:30- 11:00...
Zilele trecute S. a fost indoliata- i-a murit unul din sobolanii cu pretentie de pet. Avea doua femele albinoase, purtatoare de cozi lungi si dezgustator de albe si cu nume culturaliste, ceva gen personaje shakespeare-iene, nu-mi amintesc exact care...A murit, asadar, unul din sufletelele ei, dupa o lunga si grea suferinta. Am intrebat-o cum s-a intamplat tragedia si mi-a zis, printre lacrimi idiotic de sincere, ca a avut ceva complicatii la plamani, a ajuns in final la 24 de ore de oxigen administrat pe trompa intr-o clinica specializata si, dupa radiografii si dezbaterii aprinse, doctorul a fost nevoit sa-l "put to sleep". Sa-l ucida prin omor, carevasazica, sa-i rupa firul de oxigen, naiba sa-l chieptene...
Am intrebat-o cat i-a venit nota de plata. Cinci sute patruzeci- imi raspunde.
Si cat ai platit pe creatura, cand ai cumparat-o?- am continuat. Vreo douazeci- suspina.

"Girl"- o iau de umeri- data viitoare, cand mai ai probleme de-astea, vino la mine, matura si executia sunt gratis!
A crezut ca glumesc.
N-am glumit.









---------------------------------------------------

Thursday, September 11, 2008

din mahalaua vietii- 9

Dintr-un motiv de agitatie cumplita a ultimelor zile, poate chiar saptamani, m-am lasat pe tanjala si n-am mai brodat nimic in blogusorul asta cu parfum de jurnal...Ii invidiez sincer pe cei care au timp sa puna stavilar evenimentelor zilnice si sa scrie cateva randuri despre ei, despre cei din jurul lor, despre viata, in general. Dupa cum, la fel de bine ii invidiez pe toti cei care au timp sa colinde librariile, standurile cu carti, muzeele, teatrele...care au timp sa mearga la un concert sau sa citeasca o carte din scoarta-n scoarta. Ma numar si eu printre ei, cateodata- din pacate, prea rar si prea putin. Curios- sau, poate ca nu!- toti acestia pe care-i invidiez (in limitele bunei cuviinte, desigur, si cu nuanta intelesului adecvata) sunt total diferiti de cei pe care nu numai ca nu-i invidiez, ci chiar imi provoaca mila la o adica..:)
Ca sa revin la mahalagismele mele culturaliste- astazi l-am revazut pe mini-P., feciorul sefului meu. Tronand intr-un cosulet precum tac'su in scaun de BMW, cu pleata-i subreda rasucita intr-o frizura punk, frumos precum un bibelou viu. M-am gandit, privindu-l, ca viata merge inainte oricum- astazi se implinesc 7 ani de la 9/11. Bine ca nu si-a amintit in timp util V., colega-mea, ca sa ma puna sa tinem impreuna un moment de reculegere, dupa cum era planificat de ieri (nu de alta, dar nu ma pricep deloc la faze de-astea)!




-----------------------------------------------------------------------------

Wednesday, September 3, 2008

din mahalaua vietii- 8

De cateva zile m-a lovit Cel-de-Sus cu o surpriza de proportii: prietena mea cea mai de suflet, cea cu care radeam pana la lesin pana la plecarea in State si, de asemenea, cea cu care faceam un misto grotesc de bijuteriile tiganesti expuse pe strazile din Madrid, cu cateva luni in urma...ei bine, prietena aceasta si-a gasit o sosie modesta si totusi extrem de reusita intr-o noua colega de munca- decoratoare inraita, mai tanara decat mine cu vreo zece anisori, dar sprintara la minte si inzestrata cu un simt al umorului si o mimica de milioane! La cafeaua asezonata cu barfa de dimineata, asadar- cafea care se prelungeste pana aproape de plecarea acasa, desigur- s-a adaugat, iata, o adiere de bucurie, de frumoasa aducere aminte, si un plus de multumire sufleteasca...Mi's "hapi".





Dimineata, cu gandul la madrileza mea prietena, strabat monstruoasa distanta de (aproape) 4 mile cat ai clipi- ma asteapta, la firma, noua achizitie, cu cafeaua aburinda. Am zis ca, in ciuda faptului ca este inca o copie modesta, mai bine mai putin decat nimic! Plus ca stie sa faca si cafeaua, precum "Matilda" mea...Plus ca, desi-i americanca, nici ea nu pricepe suta la suta ce probleme zilnice are "madafaca"- motiv in plus de a face glume pe sub mustata.











---------------------------------------

Blogroll


counter