Tuesday, September 23, 2008

de-ale vietii valuri

"Daca in viata asta treci lasand o urma, macar cat lasa o rama in drumul ei, atunci inseamna ca nu ai trait degeaba". N-am sa dezvalui cine si unde a spus vorbele astea- am sa zic numai ca este una din putinele persoane de care ma simt intimidata chiar si numai prin simpla-i prezenta. Un om impunator, cu o privire aspra si totodata iertatoare de multe nelegiuiri ale lumii asteia in care traim. Un om pe care il respect.
Mi-am facut si eu, de foarte multe ori, sumara socoteala a existentei mele. Unde se duce ea si caror idealuri o inchin...? Ce ma intareste cel mai mult in convingerea ca las o urma, macar cat lasa rama in firavul ei drum...?
N-am gasit inca un raspuns clar- dar ma bucura faptul ca reusesc sa dau importanta cuvenita acestui aspect si nu ma complac intr-o scurgere a zilelor monotona, gen "noi muncim, nu gandim". Ba eu nu prea muncesc- ca am avut bafta de a face cam ce mi-a placut pana acum si, din fericire, mi-a placut taaaare mult comoditatea, statul pe scaun si pantofii cu toc la locul de munca, putina inghesuiala, colectiv mic si barfitor la care se aplica legea "Divide et Impera"...:)
As putea spune ca, in clipele de minima lene, mai si gandesc- si am si la ce, iaca: sensuri existentiale, motive de dezmat intelectual, etc, etc, etc.



Dupa care obosesc si imi indrept atentia asupra orei la care ajung acasa- in general aceea la care altii trec de primele 4-5, muncite din greu si, probabil, mai putin "gandite".







----------------------------------

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter