Wednesday, October 8, 2008

din mahalaua vietii- 12

Am avut, in ultimele doua zile cel putin, cateva accese de ras de-am crezut ca ma aleg cu crampe. Colega mea, jumatate italianca- jumatate nemtoaica (dar nascuta aici, la botu' mustangului american) si-a dat licenta in a ma binedispune- si-ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru faptul ca am parte de atata antren intr-o loc numit "de munca".
Mai intai, am luat- impreuna cu restul trupei- la cunostinta ca A. si-a mai lucrat o bucata de burta cu un rest de tatuaj pe care a prapadit, mandru, vreo opt sute si mai bine de dolarei (si e doar in faza incipienta!): de la floarea de pe piept a trecut la o ploaie de stele imprastiate pe coaste ca, mai apoi, tot acest tablou sa se prabuseasca in jurul buricului intr-o chestie pe care eu am numit-o gaura de popou de maimuta, iar el a descris-o ca fiind un vartej de ape. Vartej care se aduna, desigur, precum apa intr-o buda, in maretu-i ombilic.
Ne-a fost teama sa cerem prea multe detalii legate de ce va urma- cert e ca pletosul se mai scurma-n punga de vreo cateva sute bune si-si mai manjeste ce-a mai ramas din burta cu ceva stele, cascade si pesti tropicali...
V. nu s-a lasat nici ea mai prejos- pe langa tatuajele la vedere (pe care i le-am inventariat inca de la angajare) ne-a mai aratat unul, plasat undeva sub aripa stanga, cu bataie spre spate. TinkerBell. Mare cat cuprinde.
A., baiatul de culoare, a inghitit in sec. N-are nici unul- si nu prea cred ca-i trebuie, sincer.
Revin la colega-mea.
Zilele astea ma aude vorbind la telefon si prinde, din zbor, cuvantul "frunze". Desi m-am amuzat teribil de cateva ori incercand-o cu diverse exprimari in limba romana (de genul: "tantar", "ciorba", "tigan", etc) cand am auzit-o repetand respectivul "frunze" ("frundze") m-a pocnit rasul de-a binelea.


Am pus-o sa-l zica de mai multe ori, dupa care am trecut la chestii mai serioase:
"V., say "p... ma-tii"!"
...A zis-o!
Traducerea n-a incantat-o prea tare, asa ca a revenit la clasicul de-acuma "frunze".
Azi- dimineata si-a uitat cheile si, pana sa-i deschid, i-am cerut parola. A raspuns fara ezitare de dincolo de usa: "FRUNZE!"
Si tot azi, pentru ca m-a spurcat America asta la gura si am cam facut uz de "w.t.f.", tot V. a decis: "nu mai zicem W.T.F.! zicem What A Frunze!?"
...Drept multumire ca-i dau asa aleasa educatie tot astazi mi-a inmanat o placinta de dovleac mesterita de manuta ei. Eu inca mai muncesc la ideea de a o uimi (nu atat pe ea cat pe mine insami!!!) cu o autentica paine de casa. Pana acum am prapadit cateva kile de faina si un car de nervi. What A Frunze, chiar asa de greu sa fie..??!










---------------------------------

4 comments:

  1. da un search pentru No Knead Bread. E si la mine pe blog, cred ca prin februarie 07. A iesit si o noua varianta unde o lasi doar 4 ore la dospit si pui mai multa drojdie, dar mie mi se pare mai usor sa o amestec azi si sa o coc maine.

    Haioasa povestea ta de azi :))

    ReplyDelete
  2. Pe cuvantul meu ca am ramas ca la dentist! 4 ore la dospit?? si eu imi pierd rabdarea dupa primele 30 de minute...
    No, e cazul sa ma pun serios pe treaba, deci...Multam!

    ReplyDelete
  3. dar ce treaba ai tu cu dospitul ei? ca doar nu sufli in ea :))
    o amesteci, o acoperi si o lasi acolo sa faca bolboroace singura, draga mea :D
    zau ca nu e asa greu.

    ReplyDelete
  4. Stii ce-am facut? am comandat o masinarie de-aia de pui in ea tot ce-ti trece prin cap si scoti (tot din ea, cica) ....paine! Om trai si-om vedea...Nu e pentru mine asteptarea asta dureroasa, zau asa!:)))

    ReplyDelete

Blogroll


counter