Wednesday, October 29, 2008

din mahalaua vietii- 13

Avem un nou coleg- hispanic la origine, pare cel mai sănătos la cap si cu chef de muncă dintre noi. Incă nu i-am facut fişa, ii dau cu aproximatie vreo 40-45 de ani, stiu că are doi copii măricei si foarte buni la carte.
Cînd si-a facut aparitia, cu două zile-n urmă, Capra Cîntăcioasă (aşa l-am poreclit pe A., colegul de culoare care ne-a facut urechile varză si bucuria de a asculta muzică- terci) şi-a dat in petec cu madăfacă-urile zilnice. La ce ne trebuia unu' nou...? de ce-a apărut si ăsta-n peisaju' nostru..? madăfacă, madăfacă si la refren- tot madăfacă.
Eu si zbanghia de V. (de la Veronica, că mi-a dat voie s-o pomenesc) ne-am dat coate. Am mai pus de-o cafea, ca să avem ce servi la bârfa de amiază. Ne-am autodeclarat păsările cârcotaşe- care, clănţănind seminţe pe aceeasi cracă, privesc de undeva, de sus, tot haosul din fermă.
Cu toate că numai fermă nu este- mai degrabă o adunătură de ciudăţenii; avem aşadar o Capră Cântacioasă, o Regină neincoronată, un Şobolan de câmp (ăla-i şefu' ), două pupeze clevetitoare (adicatelea noi) si-un Captain Wormtail- recte clămpăul plin de tatuaje si de lene. Pe individul cel nou nu l-am băgat incă la insectar, suntem incă in faza de analiză si clasificare.
So, după prima repriză de madăfacă si o porţie de chicoteli am decis să-i facem instructajul noului venit. I-am arătat ce ne interesa mai tare pe noi, fumeile- si anume care-i baia noastră si care-i haznaua bărbătească. Hazna pe care ne-am imaginat-o in fel si chip, de cănd lucrăm acolo- ne-am oprit asupra ideii de incăpere rece, intunecoasă din care te ia de nas de cănd deschizi uşa un tron murdar pe care zace, citind ziarul, un gandac imens, puturos. Am aşteptat aproape cu nerabdare, amandouă, clipa in care noul coleg s-a indreptat in direcţia respectivă- după care am inceput a specula, cu o imaginaţie bolnavă, acest lucru.
"Iti dai seama, cand R. va deschide uşa, ce faţă o sa facă gandacul?? heeeei...! I don't know you! who the FRUNDZE are you..?? did you get my newspaper..? no newspaper- no pee!"
...Da' omu' s-a intors uşurat de acolo, semn ca ori a avut vreun petec de ziar la el- ori, pur si simplu, nu i-a păsat.
Captain Wormtail a fost cel mai putin afectat- poate pentru faptul că ultimul tatuaj cu care şi-a impestriţat burdihanul l-a făcut să uite de toată nimicnicia acestei lumi. Din fericire nu ni l-a arătat incă. Am indrăznit numai să-l intreb dacă mai are spaţiu suficient pentru câte idei îi bese mintea..? Am bănuiala că şi-a mutilat carcasa mai mult decât suficient- insă a ţinut să mă informeze că incă mai are in plan căteva tatuaje. I-aş propune ca unul dintre ele sa si-l aplice pe ţeastă, folosind drept model imaginea unui creier lucrativ- ca tot nu l-a inzestrat natura cu asa marfă rară...

Astăzi am revenit la normal, cât de cât- noi, pupezele, ne-am vazut mai departe de cranii, stafii si alte mortăciuni care trebuie decorate de "Halouinu' " ăsta, Captain-ul şi-a târâit coada puturoasă printre noi simulănd activităţi inteligente, noul venit a apărut la servici cu un ziar impăturit la subsuoară (dând curs la speculaţii si ropote de râs din partea noastră) iar Capra Cântăcioasă şi-a dat jupuit din nou glanda in incercarea-i şubredă de a imita cântările radioului. Probabil ca şi gândacul gigant din hazna şi-a reluat, nestingherit, activităţile zilnice.

(ultima mea ispravă)







---------------------------------------------------

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter