Friday, October 3, 2008

din sistemul periodic al nostalgiilor

Astazi am avut o portie mai mare, decat de obicei, de nostalgie. Am inghitit-o cam greu, s-a dus cam cu noduri pe jgheabul robotismului meu american. Mi-au venit in minte asa, dintr-o data, fragmente de intamplari si crampeie de imagini din orasul meu natal. Am revazut cu ochii mintii batranul bulevard, castanii, Crangul, strada Unirii plina de praful unei zile de vara, cainii vagabonzi de pe la colturile blocurilor...apoi am dat o raita virtuala prin postul de radio la care am lucrat, mi-am amintit de diminetile pline de ceata in care rataceam singura prin studio, incercand sa trezesc lumea cu programul meu de dimineata...
...Mi-au venit in minte multe locuri si multe intamplari. Cu fiecare in parte cocolosul de nostalgie s-a facut si mai mare, si mai mare...Am pus peste el apoi praf iute de dor de parinti si, la un moment dat, am avut senzatia ca nu mai pot inghiti toate astea. Mi-am adus aminte de un articol pe care l-am scris, cu ani in urma, pe un forum- in el cautam motivatia gestului de a-ti parasi tara, de a-ti smulge singur radacinile. Spuneam atunci ca pentru bani am facut toate astea. Ma intreb acum daca banii ma vor ajuta, pe mine cel putin, sa inghit cocoloasele nostalgiilor mele viitoare...?
Robotismul meu american spune ca DA. Numai ca eu nu cred in robotisme.










------------------------------------

2 comments:

  1. ce ne-o fi apucat, soro, pe toate? :) si pe mine ma bantuie amintirile de o vreme... rau de tot ca facui un blog separat pentru ele.... dar daca tu cobori 2000 de leghe in adancul sufletului, mai dai si peste de-astea! dar nu-i rau deloc, iese bine ce iese! :)

    ReplyDelete
  2. Multam fain, Eliza! ce ne-a apucat...? eu o mai dau si pe seama varstei:))

    ReplyDelete

Blogroll


counter