Thursday, October 23, 2008

hapi halouin sau sta-ti-ar pulsul

In urma cu vreo 5-6-sau-chiar-mai-multi-ani, privind la ProTv pe la sfarsitul lunii lui Brumarel, ma incantau si ma intrigau in acelasi timp emisiunile cu iz sofisticat (pentru vremea si timpurile acelea) de "halouin". Ne scremeam noi, romanii, sa uitam de Noaptea Vrajitoarelor si sa ne injectam cu americanisme ieftine. Vena fiind subtire si foarte la vedere- mergea serul de import iute si drept la tinta. Asorteuri de dovleci si strigoi, cum am vazut si noi la teve ca se poarta dincolo de garla asta mare.
De vreo 4-5 ani incoace insa ar fi trebuit sa nu mai ridic din sprancene cand se apropie "bantuitul" 31 octombrie. Ar fi trebuit- insa adevarul este ca inca ma mai mira si ma intriga cum poate o natiune intreaga- plus neo-culturismele afiliate prin procesul imigrarii mai mult sau mai putin legale- sa dedice atata timp si ravna unei sarbatori care, mie cel putin aici, in America....mi se pare demna de stropit cu aghiasma si data cu tamaie.
Daca totul s-ar fi oprit la o caruta de dovleci ciopartiti in chip de om si la o baterie sau doua de lilieci (poate si cateva vrajitoare stirbe) as fi fost in regula. Cred.
.....
Halouinu' inseamna, pentru mine cel putin, refularea unor spirite de criminali in serie si de pui de Frankenstein. Gradini- altadata frumoase si de bun simt- umplute cu ciolane care ies sugestiv din pamant, masti cu moaca terifianta a lui Michael Myers, paianjeni gigantici agatati oriunde nu te astepti- plus panzele de rigoare, totul garnisit cu lozinci de genul : "casa bantuita" in locul acelora cu "Bine Ati Venit!".
Am intrat- dintr-o mare greseala si o enorma lipsa de ocupatie- zilele trecute intr-un magazin specializat in "halouinisme". O hala imensa- cum am pasit inauntru chinezul din mine s-a gandit cate alte lucruri bune s-ar putea face intr-un spatiu ca asta..!?
Pe dreapta m-au intampinat cateva Mona Lise scheletice si o baterie de tablouri cu alte doua personaje care dintr-un unghi pareau inca intregi, iar dintr-altul- avansate in procesul de putrefactie.
La doi pasi mai incolo- una din antecamerele diavolului. Un gen de incapere de groaza, amenajata atat cat s-au priceput vanzatorii cu gauri in nas si bratari cu tinte sa o faca. Vreo 6-7 momai miscatoare, dotate cu senzori ca sa nu le scape nici un gest al trecatorului. Una isi rupe singura capul insangerat, aratandu-l ca pe un trofeu. O alta isi smulge fata dand la iveala o dantura verde si niste pometi mancati de viermi. Nu mai derulez banda cu ce era in repertoriul celorlalte, am retinut numai existenta unei mese pe care erau expuse ambalate- precum sunt ciozvartele de carne ce le cumpar de la magazin in scopuri strict alimentare!- niste bucati de creier uman (de plastic, e drept, dar insuportabil de realistic), cateva inimi, o palma, un antebrat, cateva degete si vreo juma' de kil de ochi. Totul asortat, desigur (precum produsele de carne proaspata care se respecta) cu coloristicul lichid numit sange.
Mi s-a inmuiat gleznele si m-am abtinut sa nu icnesc. Faimoasa sarbatoare, neamule! Minunata copilarie!
Munti de papusi de paie, cu ochi viermanosi si ranjete care nu prevestesc nimic bun...Lilieci, serpi, viermi vazuti si nevazuti, cutite, sabii manjite cu vopsea rosie (prevestind macelul) si masti cat pentru o intreaga baterie de cosmaruri.
Un nene trece pe langa mine cu o stafie in zdrente mare cat el. Striga la fiu-sau- un pustiulica de vreo 5-6 anisori care pare adancit in alegerea sculei de spintecat. Mai pune-n cos si doua perechi de ochi la cutie.
Undeva, in spate, la "coltul vesel" muierustile isi aleg chilotei cu zdranganele si biciuri. O fi, taica, tot de halouin...

La iesire un Hannibal in marime naturala da paraplegic dintr-o sabie cand treci prin dreptul lui. Ma sperie, si inca gratis...Halouinu' ma-tii!- ii susur printre dinti.


PS: ieri colega mea de rasete si facut misto-uri la locul de munca a avut in program decorarea unor bunatati decupate- ca doara e "halouin"- in forma de cranii! N-am sa mai comentez faptul ca niste lucruri care desfata papilele gustative n-ar trebui sa aiba forma si culoare de tigva. De gustibus...
Ideea e ca respectivele cranii au fost destul de multe si destul de laborioase. S-a lucrat mult la nari, la ranjete, la albul osului. La urma, V. a lasat ochii- caci testele erau menite sa se holbeze la cei care le halesc. Dupa un rand de strofocare mai mult sau mai putin artistica V. s-a oprit din munca, susurand: "so...acuma aveti ochi, ha..? ma puteti vedea deci...na!!"- si le-a opintit un deget mijlociu intre pupile, usurata de necazuri pentru moment...



------------------------------------

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter