Friday, October 17, 2008

inexistentul frumos sublim...

Mirciulica Radu face intr-una din lunile trecute o emisiune buna precum berea scoasa de sub closca: dupa ce in primele doua (sau trei..? ca nu le mai tin minte, am spart seminte si am jucat la simultan cu cateva pagini deschise de internet) "cazuri" subiectii se plang de mama focului ca "n-are noroc" si subiectele o dau cotita si "n-are chef" sa asculte tanguielile inregistrate...ajungem si la bombonica rozacee de pe coliva. Si anume: el, plangaciosu' mic, libanez de origine- da' patron de firma de fo' cativa ani prin tarisoara noastra- la cravata si costum intins pe gardul oaselor, mare cunoscaret de Biblie, Coran si alte magazine istorice. Dentitie cabalina si un ranjet care poate fi luat in egala masura drept reactie la o gluma buna sau sete de razbunare.
Ea- o papusa de femeie, ochi tristi, lacrimi multe si tarzii si regrete ca a luat la cunostinta de existenta mai sus numitului. Atat de profund a luat la cunostinta ca s-a lasat cu o casatorie rapida cu trecere prin gara musulmanismului si cu un copil de vreo 3-4 anisori...
Nenea libanezu' vine asadar la Mirciulica cu povesti atat de amestecate si de greu de digerat pentru spargatorul de seminte din mine incat, iertat sa-mi fie, l-am derulat cu viteza maxima. Mimica-i accelerata mi-a mai asigurat cateva zambete, nimic de zis. Au urmat apoi, indiscutabil, pasii clasici ai emisiunii: inregistrarea ranjitului suparat, ajuns la consoarta acasa, astupat vizorul, negocieri in pragul usii, lacrimi si suspine plus, desigur, varianta partii vatamate (tot din dragoste).
Urmeaza descrierea in varianta redusa a vietii de nevasta de libanez acolo, la mama libanezilor acasa, cu tot tacamul si cu tot cearceaful de pe ochi, cu toata constrangerea impusa de religie, de gelozia morbida a sotului si de acriturile lui de neamuri, sta-le-ar ceasu' sa le stea!
I-am dat crezare, bineinteles- ca si restul telespectatorilor inzestrati cu destula rabdare si indeajuns de multe seminte- femeii. Numa' nenea libanezu', rastignit si ofuscat pe canapeaua emisiunii, n-a vrut sa inteleaga ce s-a intamplat cu ochii alunecosi si cu inima zburdalnica de acum cativa ani...? Si de ce nu-i place fostei lui muieri sa fie amenintata ca i se va fura copilul sau ca i se va lua definitiv si irevocabil beregata...? ("vezi, dom'ne, pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"- baga el un text de ne-a sarit logica pe pereti precum bulionul expirat).
Cu fiecare secunda de refuz al femeii ranjitului i se mai inventeaza un dinte in gura si pare ca mai are nitel si-l inghite pe bietu' telespectator, cu tot cu castronul de seminte. Dupa care, refuzand cu demnitate de cocos castrat invitatia de a o striga pe fosta nevasta de dincolo de usa, agita un mahomedanism de doi lei gauriti in incercarea disperata de a convinge ramasita de populatie care urmareste emisiunea ca ei, si anume libanezii, is oamenii de treaba, buni de pusi pe rana. Numa' rana romaneasca sa nu fie. Baieti cumsecade, saracii...numa' ca "n-are noroc"!



La final, tot ofuscat si tot castrat in amoru-i propriu si personal, baga in poza de arhiva (aia cu Mirciulica alaturi) o moaca serioasa pana-n maduva dintilor si-si pune si mainile pe piept precum Aladdin inainte sa se urce fara bilet pe presul zburator...Ne-a aratat el noua, carevasazica!




Calul de dar nu se cauta la dinti...da' daca-i camila si-i si libaneza..??





-------------------------------------------------------

1 comment:

  1. Am o prietena armeanca care si ea la un moment dat a avut iubit libanez si cam acelasi lucru l-a patit (cu exceptia ca nu s-a casatorit cu el si nici nu a avut copii).

    ReplyDelete

Blogroll


counter