Wednesday, November 12, 2008

din mahalaua vietii- 14

In grădina Domnului- in care m-am adunat cu colegii mei- nu prea mare a fost spatiul alocat, dar multe s-au petrecut si incă se mai petrec peste zi...Atât de
multe, incât nu trebuie sa ma gândesc prea mult de unde adun, intr-un timp relativ scurt, atâtea povesti.
Au loc acolo, in gradina mai sus pomenită aşadar, adunări tovărăşeşti de duzină, cu bârfele aferente si inventarul problemelor cu care ne place să credem că se confruntă şefu' (că, deh! dacă are bani tre' să fie si nefericit, asa ne-a invătat pe noi regula de trei simplă! sau, de câte o fi ea, da' tot simplă si pe intelesul tuturor tre' să fie...)), cu comodităti mascate de un interes subit pentru muncă, cu sustragerea subtilă si plină de tertipuri de la asumarea oricarui fel de responsabilitate si- la final- cu ieşirea cu pieptu' inainte la imparţirea de decoraţii si de laude, desigur.
Oameni suntem!- imi zic.


Astăzi ne-am stârnit intelectualitaţile intr-o discuţie legată de circ. De circ in general, nu de unul anume. A., potcovit mai nou cu porecla de Capitan Virus (pentru că tuşeşte ca o cârtiţă bătrână de ceva vreme) ne-a arătat "cadoul" făcut prietenei domniei sale cu ocazia implinirii a nu'ş câţi anişori (oricum, mult mai puţini decât cei pe care-i arată): două bilete la circ. N-ar fi nimic, da' ziua dumneaei a fost acu' vreo săptămănă, iar circul apare in oraş de-abia peste vreo alte şapte zile...Ma rog, dragostea sa fie mare!
Veronica, mândră stăpână de 3 câini si o pisică (cea de-a doua, decedată de curănd, de-abia a fost ridicată sub forma unui pumn de cenuşă de la morga necuvântătoarelor), a sărit ca arsă pe coadă: "nu suport circul, este un tratament inuman si ilogic aplicat bietelor animale!"
Ne-am uitat pe sub sprânceană la ea- A. a ripostat intrebând-o cam ce parere are, in cazul acesta, despre tratamentul aplicat găinilor/ vacilor/ porcinelor ronţăite sistematic de către dânsa si de către cei din jur sub formă de alimentaţie zilnică...?
Ei, asta-i altă problemă!- zice cumătra- ele nu suferă.
Cum nu suferă?
Păi nu suferă, că sunt crescute rapid, pe indesate, si mor inainte să-şi dea seama că au existat!
Eşti sigură?
Sunt sigură!
Cât de sigură?
Foarte sigură!
In regulă...personal- işi continuă Capitanul pledoaria- cred ca biata găină ar fi mult mai fericită dacă ar câştiga un ban cinstit la circ, decât presată sub forma de "carne albă" in farfuria ta!
Nu cred!- ridică Veronica dintr-o sprănceană. La circ ar trebui să trăiască intr-o cuşcă incredibil de mică! Aia nu e viaţă pentru un biet animal, ca să nu mai pomenesc de lei, elefanţi, etc, etc, etc...(da, ma gândesc si eu fără să mă amestec in aşa discuţie savantă...mai bine o lună vultur decăt o viaţă găină de Gostat!).

Intreaga tărăşenie s-a prelungit pe câteva minute bune- destul timp să lăsăm orice preocupare cu adevărat importantă deoparte. Aplaudacii de pe margine am fost eu, plus Capra Cântâcioasă, plus R.- noul coleg cu origini mexicane. Nefericitul, incă mai oscilează intre porecle...

Nu vreau să se inţeleagă că nu iubesc animalele! dimpotrivă, am o legătură atât de puternică cu orice purtător de blană sau pene incât imi cam dă şi mie de bănuit treaba asta! Dar- am limite. Din ce in ce mai restrictive, odată cu trecerea anilor.
Ideea este că intreaga polologhie de mai sus s-a terminat din momentul in care am simţit nevoia să intervin; m-a strâns de amigdale grija colegă-mii vis-a-vis de patrupede si, respectiv, zburătăcitoare. Prea tare m-a strâns.
Am inceput cu lauda de sine- "fraţilor, eu vin din România!". Nu că ar fi lipsit cineva de la lecţia asta...
Am continuat cu grijă şi cu teama de a nu spune mai mult decât e necesar- nu de alta, dar nu vreau să oripilez prin expunerea amănunţită a realităţilor de acolo...câini maidanezi adaptaţi la lupta de stradă, pisici aruncate de copii de la etaj doar de amorul distracţiei, filmate in agonie şi mai apoi expuse pe internet şi aşa mai departe...Nu mă mândresc cu asta, mă dezgustă (deşi chiar bărbate-meu işi aminteşte de anii nebuni ai tinereţii si de broaştele umflate cu paiul in dos sau de mâţele potcovite cu tinichele!).

Am zis doar că vin din România şi că sunt mult mai aprigă decât exponatele de pe aici. Şi pentru că amigdalele mele incă se simţeau castrate- am continuat.

Eu nu mă usuc prea tare de grija elefanţilor care dansează prin circurile lumii. Nici a leilor, nici a tigrilor, nici măcar a pinguinilor.
Nici măcar a găinii care are pretenţia să-mi dea gust la supă. Mă uit doar să văd cât de "organică" i-a fost existenţa. Nu cât de fericită. N-am vazut, până acum, nici o găină zâmbind.

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter