Monday, February 2, 2009

din mahalaua vieţii- 18

Iarna inca in urbea noastra. Daca tin cont de "gluma" conform careia Chicago are doua anotimpuri: 3 luni de vara si restul- iarna...atunci mai avem de tras.
Aproape ca nici nu-mi mai pasa: m-am adaptat, la zero grade Celsius as iesi afara doar in tricou...
Iarna in peisaj dar cald, bine si adapost in "microcosmosul" nostru- cum bine l-a numit to-morrow. Safu' a ales o zona si mai torida- si-a ambalat nevasta, copilul si pe nelipsitul si necastratul Oddie si si-a adjudecat o saptamana cu burta la soare in Florida. Razbunare idem si la fel i-am promis si eu- da' mai la vara........ (citeste mai mult- click pe titlu)

Deocamdata ma delectez cu intoarcerea precipitata a fostului- viitor office manager. Care a plecat de buna voie si nesilit de nimeni si s-a intors, cred, de mare nevoie si cu o sila incomensurabila vis-a-vis de procesul muncii.
"Il primim inapoi?" m-a intrebat şăfu' aratandu-mi e-mail-ul nefericitului in urma cu vreo cateva zile.
"Logic!"- am raspuns si m-am chinuit sa ma conving singura ca exista o logica a evenimentului in sine. Adicatelea omu' vine, este ales din ditamai turma de candidati la postul respectiv, este instruit, lustruit, ferchezuit si, la nici o saptamana de la instalare...ii pocneste o lampa din instalatia de la mansarda, isi pierde si bruma de barbatie conform careia trebuia sa anunte pe cineva de intentiile sale si...dispare. Nici macar nu era ceata la ora la care s-a facut nevazut...
Colac peste prepelita, ma trezesc ca trebuie sa-i iau locul aburitului si sa ma lipsesc de tot antrenul vietii de culise...
In ziua in care si-a anuntat intoarcerea cu coada intre picioare l-am asteptat chiar in parcare. Nu ca n-as fi putut sa-l strang de gat inauntru- dar am vrut sa o insotesc pe Vero in lupta ei cu o tigara. Paranteza: lupta era NUMAI a ei, ca si tigara...
L-am luat la intrebari din primele secunde de amabilitate matinala: "tu realizezi ce ai facut..?"
A zambit ca tontul.
A zambit, in fapt, ca el insusi.
Motivul pentru care a dezertat inainte sa se incinga lupta..? Ca nu-i place sa-l vada pe şăfu' prin preajma (chipurile, ar fi prea experimentat pentru a a fi controlat de cineva). N-am auzit in viata mea o mai mare ineptie. Ma intreb cum vor decurge lucrurile de saptamana viitoare- de fapt, nici nu vreau sa ma gandesc, daca aterizez din nou fortat in birou promit sa-l aflu pe nefericit oriunde s-ar piti si sa-l fac sa-i para rau...
...zic si eu, ca sa ma racoresc, deh!
Deocamdata insa, asa cum spuneam, e cald, liniste si adapost in gubernia noastra.
Achizitia cea noua se pare ca s-a potcovit deja cu porecla de Broscoi (avand in dotare o voce neobisnuit de groasa si o aparitie oarecum...verde, prea verde pentru noi). E baiat ingrijit si cu unghiile taiate, nimic de zis- dar cam ciudatel la glume. Veronica il agreeaza din varful coatelor- pentru ca a scapat o expresie de dezgust profund si-adanc vis-a-vis de viciul ei de fumator...
Capra isi simte inteligenta de tip Merinos amenintata si face marunt din buze ori de cate ori il vede...
Mexicanul nu da doi bani gauriti pe toata povestea noastra...
Şăfu' il alearga pe Oddie cu drag si spor pe o plaja care n-a vazut niciodata zapada...
...Iar eu m-am trezit pusa la ingrasat de Vero- care produce precum o mica uzina tot felul de bunatati de casa. Daca nu ma duc eu dupa ele- e in stare sa-si care toata bucataria aici...
Cat il priveste pe aburit: sa-i dea Dumnezeu minte, ca voce are...Şi uite-aşa, mi s-a făcut un dor cumplit de radio...

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter