Friday, February 20, 2009

tot din mahalaua vietii

În universul mic şi duhnitor a apă caldă şi a şerveţele parfumate din spălătoria unde, aproape săptămânal, răstorn o căruţă de rufe nu tocmai curate (joarţe, cum le numeşte soacră-mea) se întâmplă atât de multe şi de complicate lucruri încât problemele planetare par, la un moment dat, de ordinul degetului mic.
Supraveghetoare şi purtătoare de chei la brâu este o tanti filipineză care-mi vine până la umeri dar care are un spate mai lat şi mai băţos decât al meu. Şaij'şi ceva de ani are trecuţi în buletin dar se poartă mai apretată decât una de 30- 40........ (citeste mai mult- click pe titlu)
Bărbate-său a încetat activitatea acum vreo 10-12 ani iar aici, în America, a adus-o vântul cam după trecerea lui în lumea drepţilor. Am înţeles că are o droaie de copii- deşi se încăpăţânează să mi-i numere săptămânal nu am înţelegere pentru treaba asta şi, subit, după primele 5 secunde mă pierd pe traseu, în propriile-mi gânduri şi dureri de cap. De nepoţi nici nu vreau să aud...


...Cumătra asta filipineză- al cărei nume nu l-am reţinut niciodată, deşi ne ştim de aproape 4 ani- petrece în spatiul mai sus pomenit 14 ore zilnice, cu o încăpăţânare vecină cu bolile psihice. Câteodată are şi o zi liberă- nicidecum cu precizie săptămânală sau, cât de cât, ciclică. M-am întrebat- ca un om în toate facultăţile mintale- cum naiba de se mai ţine pe crengile alea de picioare..? (uitai să spui că-i şi crăcănată). Am admirat-o, apoi am studiat-o ca pe un Cicada, apoi mi s-a făcut cam teamă chiar să mă dau în vorbă cu ea- până-ntr-o zi când am descoperit misterul: cumătra doarme pe rupte, bine înşurubată pe un scaun cu două perne sub popou şi cu căpăţâna legănată de mersul molcom al maşinilor de spălat. Iar când nu doarme- bârfeşte, desigur, cu cine îi place ei şi despre cine, desigur, nu-i place. Tot ei.
Aşa am aflat, fără să vreau, povestea portoricancei fără de acte, care trânteşte acum un copil de zor-nevoie aici, la americani, ca să aibă motiv să stea mai mult şi mai cu spor...Fără acte, nimic de zis, dar cu 3 maşini de lux la activ şi Dumnezeu mai ştie câte alte mărunţişuri..!
Am mai aflat că Ali Bulibaşa cu magazinul de alături (în care zac, parcă, de 4 ani de zile aceleaşi conserve şi aceleaşi ciozvârte de oaie) are 4 neveste şi i-ar face, nefericitul, şi cumetrei cu ochiu'...că deh! unde merg 4 încape şi-a 5-a..!
Pe urmă am luat la cunoştinţă că burtoasa care spală 3 maşini goale înainte de a arunca în fiecare dintre ele câte un prosop (şi-atât!) este pe invers- şi-am zis YUCK!! (puteam să pun şi-n F înainte, da' în cazul de faţă m-am temut, zău aşa!).
...Pe lista de bucate au mai fost câţiva vecini, o clientă fidelă şi fo' doi- trei necunoscuţi.
Mi i-a disecat pe toţi, molfăindu-i într-o "ingleză" de-aia de te-nţeapă inima.
Astăzi am vizitat-o din nou- şi, ca de fiecare dată, mi-a sleit un salut, a studiat din ochi câte maşini umplu cu joarţele mele şi, automat, cât timp de bârfe am....după care s-a înşurubat lângă mine, molfăind o poveste imbârligată despre un subiect total străin înteresului meu. Partea proastă e că nici dantura n-o ajută prea mult şi cred că şi buzele au fost construite cu economie drastică la material- pentru că am senzaţia că scuipă când vorbeşte...drept urmare eu mă tot retrag, inventând mişcări noi şi inutile- iar ea e mereu acolo, cu susuitoarea lângă urechea mea, atentă să nu cumva să scap vreun amănunt. Maaare noroc pe capul meu!
Subiectul de astăzi s-a legat de un indian cam de aceeaşi vârstă cu cumătra- şi cu acelaşi antitalent la a ciripi limba engleză. Nefericitul a apucat să apese aiurea un buton, manţocăria de spălat rufe s-a dat peste cap, filipineza a făcut scurt circuit de menopauză întârziată...de ce ai apăsat butonul??...păi n-am apăsat nimic...ba ai apăsat, că am auzit eu că ai apăsat!...ba nu, zău că nu!...ia spune tu, n-a apăsat butonul..?

....Care tu- eram eu, de fapt. Că m-am nimerit, norocul meu porcesc, prin preajmă.
Am rămas blocată pe moment: pe nenea nu l-am văzut sau auzit să cânte la butonul ăla, iar pe cumătra n-am mai văzut-o niciodată atât de dată-n clocot.
Drept urmare am aprobat ce zice ea -când el s-a uitat în altă direcţie şi am dat ochii peste cap a "e nebună de legat" când ea s-a întors cu spatele. Şi, uite-aşa, s-a mai făcut o fărâmă de pace pe pamântul ăsta- şi numai datorită mie, vezi..?!

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter