Tuesday, March 24, 2009

azi-ul de azi, de ieri sau de mâine...

....Totul a pornit de la o simplă afirmaţie pe care ar fi trebuit să o înghit nemestecată (în final am rostogolit-o pe cerul gurii de câteva ori şi am scuipat-o în praful conversaţiei ca pe un mototol de zgârciuri):
"aşa e acum, în vremurile noastre".
Am înţeles că aşa e acum, în azi-ul de azi, când trebuie să cunoşti cât mai multă lume, să ai, carevasăzică, "rezerve" de prieteni, amici, camarazi, oameni buni la toate. Precum un hârciog, să-ţi umpli cămara sufletului cu tot felul de sortimente, să le îndeşi dacă nu mai au loc- nicidecum să faci imprudenţa de a le scoate afară sau, Doamne-Feri!!, să le cedezi altcuiva (precum am înţeles că fac unii cu conservele ieşite din garanţie, sub pretext profund "umanitar")! Pentru că, repet, "aşa e acum, în vremurile noastre", decât să dai de pomană ce-ţi prisoseşte...mai bine îngropi...... (citeste mai mult- click pe titlu)

Am ripostat cu una din definiţiile vieţii mele: "decât degeaba- mai bine deloc!". Decât să screm o relaţie cu o persoană care doar îmi ocupă mintea şi inima cu lucruri şi idei de neînţeles pentru mine (poate chiar nocive, înviermănate)- mai bine spun "pa", răsuflu uşurată şi mă focalizez pe ceea ce e cu adevărat important. Important pentru mine. Urăsc să pierd vremea lângă oameni care nu-mi spun nimic, viaţa mi se pare nedrept de scurtă, idealurile nedrept de multe, sentimentele pe drept bune de trăit la maxim. Sentimentele frumoase- trebuie să mai adaug?
"Nu"- mi s-a spus în continuare..."nu e bine, în vremurile noastre trebuie să ştii să profiţi de oricine şi de orice".
"Ipocrit!"- am răspuns.
"Necesar..."- a urmat.

În azi-ul de azi trebuie să te îndrăgosteşti cu programare. Trebuie să ai rezerve şi-n această dragoste (una- două cutii pe raftul din spate) în caz de abandon sau de plictis să ai după ce sau cine întinde mâna. Să ai ce să ronţăi la vreme de plictis.
De fapt, în azi-ul de azi trebuie să ştii cât să dozezi şi dragostea. De aceea, borcanele cu eticheta "amor" trebuie să fie musai gradate, nu cumva să scapi în vreunul mai mult decât e necesar- dacă se sparge, se risipeşte..? de unde mai ai pentru tura viitoare? regula nu se aplică, cred eu, în cazul vârcolacilor de ură şi al crampelor de invidie. Acolo se pun la dispoziţie butoaie, damigene, cale întregi.
În azi-ul de azi- mi s-a spus- s-a redus porţia de "sunt numai al tău, eşti numai a mea". E absurd şi deloc sănătos.

Unii se acoperă cu plapuma vremurilor noastre şi dorm, astfel, un somn al sentimentelor, o hibernare la adăpost de emoţii ascunse, întortocheate şi greu de priceput stări ale sufletului. Poate de aceea nu mai este la fel de multă poezie în azi-ul de azi...Poate de aceea erau mai multe culori calde în azi-ul de ieri.


[Gustave Caillebotte (French, 1848-1894)
Paris Street; Rainy Day, 1877]

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter