Saturday, April 4, 2009

răzbunarea- arma oii

Ştire de senzaţie şi transpiraţie mondiala pe unul dintre- şi, de fapt, cred că toate, că n-am avut timp, nervi şi dolari de aruncat pe geam ca să le pot urmări de la A la Z...- posturile naţionale româneşti de televiziune: Jică Becali a fost arestat. Luat pe sus, în toiul pijamalelor, de mascaţi, încâtuşat după regulile jocului, băgat la mititica pentru (zice-se, dar creadă cine-o vrea) următoarele 29 de zile........ (citeste mai mult- click pe titlu)

Acuma, motivul respectivei arestări nu face obiectul de studiu al vieţii mele, după cum multe alte anomalii, existenţe şi aberaţii care se întâmplă chiar în jurul meu nu o fac...iar Jică a fost, este şi va rămâne un anonim cu nume, ca să zic aşa, pentru universul în care mă învârt.
Problema se pune la modul următor: privesc, cum fac din obişnuinţă, ştirile româneşti- cu tot amănuntul lor grotesc, cu toate imaginile alea care-mi provoacă scârbă (gen luat interviu medicului la locul accidentului), cu toată foamea lor de telespectatori şi, în egală proporţie, lipsa de bun simţ. Privesc la pupezele care prezintă, împleticit şi fără dram de profesionalism şi nu mă pot opri să nu fac comparaţie cu dinozaurii din mass-media americană (care, chiar dacă nu au "faţa comercială" de dragul căreia va crăpa, în final, românul, măcar ştiu să redacteze şi să prezinte fără poticneli o adevărată ŞTIRE).
Ştirea de astăzi, fără doar şi poate, este unică, dramatică şi exclusiv dedicată lu' Jică. Care Jică fu arestat mai deunăzi- cum spuneam, de mascaţi.
Asta nu-i nimic, nu e nici primul şi, Doamne-Ajută să-şi facă justiţia treaba, nu va fi nici ultimul în ţărişoara aia...
DAR: reportera ajunge la muma lui Jică cel Mare şi ţine morţiş să-i ia acesteia un interviu- cum se simte? cât a avut tensiunea azi-noapte? ce sfaturi i-a dat lu' Jică în momentul arestării?...şi tot aşa.
Muma lu' Jică cel Mare (o mumă ca toate mumele, bocitoare şi îndurerată de faptul că a avut tensiunea 20 şi totuşi nu i-a ieşit infractul, că i-a zis lu' Jică să nu mai pipe şi ăla nu a ascultat-o şi, mai ales, că Jică e băiat de băiat- cam spurcat la gură, e drept, da' curat la intenţii) zice, într-un final de interviu la botu' moscheii cu nume de casă, ceva ce mă întoarce pe dos definitiv şi irevocabil...
Ceva ce- îmi dau seama- ridică multe semne de întrebare la adresa creştinismului multora dintre noi. La adresa credinţei sub care ne adăpostim ca sub o umbrelă spartă.
"Dar să ştiţi că cei ce i-a făcut băiatului meu rău...de acolo, de sus...se va plăti. Că Dumnezeu nu lasă neplătit. Nimic nu este neplătit, să ştiţi"- zice bătrâna, aducând pe latul "tiviului" meu un zâmbet nu tocmai ortodox.
...Acum stau şi mă întreb: este răzbunarea o unealtă creştinească sau nu..?

Am auzit de foarte multe ori că "Dumnezeu nu lasă nimic neplătit". Într-o oarecare măsură chiar înţeleg chestia asta- adică: dacă încalci vreuna din cele 10 porunci te poţi aştepta să plăteşti de-a lungul amărâtei tale vieţii această greşeală, într-un fel sau altul.
Mă apucai să caut pe internet aceste porunci- pentru că, sincer, niciodată până acum nu le-am ştiut cap-coadă. Am găsit:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

...N-am găsit însă nicăieri porunca adaptată arestării lui Jică Becali. N-am găsit poruncile după care Dumnezeu ar trebui să-şi conducă dreapta judecată vis-a-vis de cei care îşi necinstesc şi chiar batjocoresc copiii sau cei care ar putea să salveze vieţi- dar n-o fac.
Revin la bătrânica înviermănată şi mă scutură valul de ipocrizie în care cu toţii ne scăldăm. Răutate pe care o lustruim, o dăm cu cacaşvaiţ şi o purtăm cu noi sub voalul creştinătăţii.
"Mi-a făcut rău da' lasă, că-l pedepseşte pe el Dumnezeu!...a ajuns cine a ajuns, da' ai să vezi că Dumnezeu nu doarme, are grijă şi de el..."- ca şi cum Cel-De-Sus nu are în program decât răzbunările şi refulările noastre mărunte, porcăiala sufletelor noastre veşnic nemulţumite. Grozav de bine şi la adăpost ne simţim atunci când aşteptăm judecata aproapelui- n-avem voie să poftim nimic din ce are, n-avem voie să depunem mărturie mincinoasă împotriva lui, n-avem voie să-l furăm sau să-i dăm una-n ţeastă; avem însă voie să-i dorim răul din toţi ficaţii, să-i aşteptăm judecata şi, mai mult decât atât, să ne luăm bilete ca să stăm cât mai în faţă atunci când spectacolul execuţiei lui va avea loc. Măcar atâta satisfacţie să avem, nu..?

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter