Sunday, August 16, 2009

din mahalaua vieții- 25

Anul trecut, pe drumul de întoarcere din Panama, am primit pe telefonul mobil vestea- și oficial, prima dovadă fotografică a- nașterii lui Frankie, vlăstar de "pătron", amestecătură reușită de neamuri americane, estoniene, italiene și ce s-o mai găși prin ograda universală și prin sângele părinților.
Anul acesta, în timp ce-mi scăldam încheieturile în aceeași Panama și pe același telefon mobil, am primit o altă veste, din partea Veronicăi. Aceea că voi fi "mătușică".
Prima dată- și cât se poate de sincer- m-am gândit care din orătăniile pe care le deține ar putea fi gestantă..? ..... (citeste mai mult- click pe titlu)
Existau pe listă la ora respectivă două cățele prea bătrâne pentru a se mai ține de prostii și un motan numit, pompos și inutil, Da Vinci. Mai știam că în casa colegă-mii se consumă focurile așteptărilor pentru înfierea unui alt patruped a cărui rasă îmi scapă mereu- am reținut doar că e vorba de un producător de bale multe și de păr puțin.
Cât despre ea- știam că încearcă de 7 ani să rămână gravidă (la proces participând, desigur, și Rob în puținele momente în care viața zbuciumată le-o permite).
Așa că am trimis mintenaș înapoi un mesaj de lămurire :"cum adică mătușică? detalii, te rog!!".
Cu stupefacție am aflat că Veronica mea picase cloșcă de 6 săptămâni fără ca nimeni- nici măcar ea!- să știe.
M-am întors la servici cu o mare curozitate- oare cum o va schimba pe fata asta miraculoasa întâmplare prin care-i va fi dat să treacă..?- dar și cu o oarecare teamă: oare voi fi eu în stare să fac față acestui fenomen..?
Deocamdată particip inactiv la grețurile de dimineață, la cele de amiază și, prin mesageria mobilă, la cele de seară sau de weekend. Veronica mea a început să-și mângâie burta cât mai des și să se țină cu mâinile de șale când se-apleacă. Deja face planuri de aranjare a camerei copilului și se întreabă ce (și câte!!) limbi străine ar trebui să-l învețe de mic..?
Femeile gravide (ca și părinții de copii mici) sunt fenomene complicate și interesante în felul lor- dar de care e bine să te ții cât mai la distanță. Nu cred să existe alte specii umane mai egocentriste, mai flecărețe și cu o imaginație mai bogată decât a lor! Poveștile se nasc, în aceste cazuri, din te-miri-ce și sunt interminabile. Un ghiont în pântec dă nota unor planuri de sporturi extreme sau iluzia unor veleități de mare atlet. Un câcâță de dimineață cântat prima oară pe tronul veceului dă garanția unei inteligențe ieșite din cotidian. "Să-ți povestesc ce a făcut fiu-miu...stai să vezi ce a zis fiică-mea"- și până să dai înapoi sau să fugi mâncând pământul ești prins într-o conversație cu sens unic și cu dead end.


M-am gândit: anul viitor n-am să mai aleg plajele din Panama. Și-am să-mi schimb și telefonul. Chiar și numărul. Și poate m-o ajuta Dumnezeu să-mi schimb și adresa...:))

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter