Wednesday, September 30, 2009

Punguţă cu un ban

Zilele trecute am găsit- dintr-o pură şi inocentă întîmplare- un bănuţ de argint. Nu ar fi el primul găsit de noi aici, în America: avem o cutiuţă (şi ea antică şi de demult, vorba lu' tata) plină de asemenea mărunţiş...
Bănuţul ăsta are, însă, o vîrstă care m-a făcut să mă aplec cu grijă asupra lui: 118 ani...... (citeste mai mult- click pe titlu)
 Cu greu se pot distinge însemnele lui şi cu şi mai mare greutate ne-am dat seama că e vorba de un sfert de dolar- un quarter, mai pe limba americană. L-am căutat, cu grijă, prin arhivele internetului şi am aflat, cu oarecare sutpoare, că nu există mai pe nicăieri- că pe undeva prin anul 1891 s-ar fi aflat în circulaţie vreo 68 de mii de astfel de bănuţi dar că pînă în zilele noastre nu s-ar fi păstrat nici unul (ar mai fi ei cîţiva, însă nu asemănători acestuia)...
...L-am pus, aşadar, cu mare grijă deoparte şi, în aşteptarea unui răspuns de la un cabinet de numismatică local, am purces la a depăna amintiri legate de copilăria noastră şi de cantitatea de vechituri de care am fost pînă acum înconjuraţi. Personal, mi-am amintit de discurile de vinil cu poveşti- cu care tatăl meu mi-a alimentat întreaga copilărie. Cred că am deţinut, la un moment dat, tot ceea ce fostul Electrecord a scos pe piaţă pentru copii; vocile atîtor mari actori- de la Ernest Maftei pînă la Florin Piersic (aflat, în vremea crudităţii mele, în floarea vîrstei...).

Cîntecele Angelei Similea şi ale guturalei Dalida...chiar şi cîteva populare clasice semnate Maria Ciobanu, Benone Sinulescu...plus un Florin Bogardo şi cîteva discuri care au dezlănţuit, rebel, discotecile găzduite de fosta Casă a Armatei Buzău...
...Toate au ajuns la gunoi. Mamei nu-i plac vechiturile.
Mi-am amintit, mai apoi, de întreaga colecţie de Magazine Istorice- pe care tatăl meu le-a adunat, de-a lungul anilor, cu o pasiune pe care- la momentul respectiv- n-am înţeles-o. De la prima ediţie si pînă la căţiva ani de după Revoluţie.Vrafuri întregi de înscrisuri care, prin naturaleţea cu care au colectat praful, au înfuriat setea de curăţenie a mamei. Care, la rîndul ei...le-a aruncat.
Mi-am mai amintit de banul acela vechi, de argint, din care am tăiat ca să-mi fac- prin anii '90- o brăţară "la modă". Şi de ceilalţi bani vechi pe care îi tot găseau bunicii prin pod- şi pe care îi priveam cu oarecare îngăduinţă dar cu o totală nepăsare- mai ales dacă nu erau de argint.
Mă uit acum la bănuţul ăsta bătrîn de 118 ani şi mă gîndesc- dincolo de posibila lui valoare materială- prin cîte mîini i-a fost dat să treacă? ce fel de oameni l-au pipăit, febril, prin buzunare?






No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter