Thursday, January 21, 2010

vrabie cu pene albastre

De cînd mă știu pe rămurica asta tremurîndă a vieții am fost vrabia cu pene albăstrii. Mi-a plăcut mie dintotdeauna să nu fiu aidoma celorlalte și să nu mă amestec de tot în mulțime. Unii interpretează această apucătură ca fiind mîndrie, fală, abțibildirism...alții o consideră un fel de deraiere, abatere de la plictis sau, mai grav, motiv de răsuflare pe la colțul gurii a lui "Doamne-Feri"..... (citeste mai mult- click pe titlu)

Tot de cînd mă știu mi-a plăcut să călătoresc- cu toate că în 90% din locurile în care vreau să pășesc în viața asta n-am ajuns...încă! Am păstrat în inimă numai tărîmuri calde- pentru că mie îmi plac plajele liniștite, nisipul, soarele, pereții albi, ferestrele albastre și, mai presus de orice, apa sărată și limpedeM-a aruncat însă Dumnezeu (dau și eu vina pe soartă, e mai simplu așa...) într-un loc în care numai dacă te naști cu blană de Husky poate să-ți placă. Unii spun că la Chicago sunt 3 luni de vară și restul iarnă- de cîte ori mă apucă depresia gîndindu-mă la asta încerc să îmi amintesc de prietena mea, Mădălina, care viețuiește în Montreal...și-mi zic că dacă ea este OK acolo trebuie să fie ceva speranțe și pentru de-alde noi, aici.
Deh! Pene albăstrii și Americă mi-au trebuit!
Mai visez și eu, din cînd în cînd, că îmi scutur nisipul din papuci ori de cîte ori intru în casă, că pot dormi- indiferent de anotimp- cu geamul deschis și că pot conduce o mașină sport, decapotabilă (tot indiferent de anotimp, desigur).
Mă trezesc însă cînd trebuie să-mi curăț bocancii de sarea aruncată de drumari, cînd aplic folia izolatoare peste frumusețe de geamuri și cînd mă amestec în mulțimea de capre-SUV-uri- sortimente de mașini muncitorești cărora le "șade bine" numai prin bălți și hîrtoape.
Atunci îmi dau seama ce nație ciudată de vrabie cu pene albăstrii mai sunt și eu! Păi cînd bătătoream eu cărările Buzăului cu ochii după avioane și cu speranța că într-o bună zi unul dintre ele mă va lua și ma va duce înspre America...mai aveam eu pretenții să aterizez și să mă stabilesc pe undeva pe unde stă țestoasa cu cîrca la soare..? Mai strîmbam eu atunci din nas cînd conduceam Dacia galbenă precum lămîia a lu' tata sau mă imaginam eu vreodată călărind o capră cu 6 cilindri..?(apropos, astăzi la semafor am oprit în dreptul unui mitocan cu un Audi pe care scria V10...curată umilință)..?
M-am născut într-o țară sugrumată de comunism și am ajuns cetățean american...N-am uitat lucrul ăsta, numai că mi-l amintesc mai rar decît ar trebui.
Cred că ar fi cazul să-mi vopsesc și eu penele alea de care tot am pomenit într-o nuanță mai neutră, să mă potolesc odată...sau poate ar fi cazul să caut un loc cu care să mă asortez...?

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter