Thursday, January 14, 2010

alean

Iertat să-mi fie dacă mi-e în permanență dor de locuri pe care nu le-am văzut niciodată!
==========
În general "fac mișto" de bătrînețe (trebuie însă să precizez că, din punctul meu de vedere, oamenii dragi mie nu au fost, nu sunt și niciodată nu vor fi bătrîni). Zilele trecute am bătut puțin cîmpii vis-a-vis de șoferițele octogenare și poate cei care și-au pierdut timpul pe-aici s-au întrebat ce naiba m-a apucat..? Ei bine, să zicem că în ziua respectivă am avut de suportat o porție mai mare de "carcase" și mi-am ieșit, pur și simplu, din fire! .... (citeste mai mult- click pe titlu)
Sunt, recunosc, un șofer răutăcios și am o atitudine oarecum agresivă atunci cînd mă împiedic în trafic de oase adormite dar, în puii mei !- că am văzut că e oarecum naționalizată expresia, există emisiuni tv cu titulatura asta deci sunt OK folosind-o -eu aș monta scannere de vîrstă la intrarea pe autostradă, și-anume: ai peste "n" ani, îți zăngăne cartilagiile ca la 8 grade pe scara Richter, porți pamperși cu un număr mai mari decît ai lu' strănepotu'..? atunci BUF! umple tubul de oxigen și ia-ți bilet pe Carnival, poate te-o căuta Dumneaei pe-acasă și oi reuși s-o păcălești așa...

Nu știu cum de mi s-a năzărit mie asta, dar am de la o vreme convingerea că bătrînețea e frumoasă într-un singur colț de lume: în Grecia. Cîteodată mă și visez acolo la vîrsta hodorogelii: undeva, pe-un deal, înmuiată de soare și privind către căscioara albă, curată și cuminte, și către oglinda albastră de apă din spatele ei...Și să nu uit- de fiecare dată, în visul meu, apare o capră (poate că s-o reîncarca mașina pe care o conduc și căreia așa i-am zis- "Capra"- și așa i-om zice pînă cînd n-om mai stăpîni-o) și-o bucată de brînză Feta (că e singura, mă scuzați, din neamul grecesc pe care am încercat-o pînă acum).
Și uite-așa, mă apucă o nebunească nostalgie de niște locuri pe care nu le-am văzut niciodată...
Drept urmare, de astăzi (deși m-am născut într-un oraș romanesc și viețuiesc de cîțiva ani buni în țara de adopție- America) am început să-mi injectez căminul cu serul Greciei- încet, cîte puțin dar sigur...



Eu una mi-aș lua bărbatul de mînă și i-ș spune: "haide, măi omule, să ne pensionăm de-acum pentru vreo patruzeci-cincizeci de ani, la mal de Santorini...". Cred cu tărie că nu peste mult timp aș avea-o ca vecină și pe Amalia ...și tare bine mi-ar fi!

8 comments:

  1. ai vazut?
    pana si comentariul a iesit de doua ori :)

    ReplyDelete
  2. In doua zile m-as impacheta, pe onoarea mea de roman si american!

    ReplyDelete
  3. In doua zile m-as impacheta, pe onoarea mea de roman si american!

    ReplyDelete
  4. a fost o data pe onoarea de roman, si a doua p-aia de american :))

    ReplyDelete
  5. Du-te Mihaela!
    Eu am fost in vara si m-as muta acolo maine daca as putea!
    DAca vrei poze iti trimit!

    ReplyDelete
  6. Cristina: sigur ca vreau si chiar iti multumesc pentru asta!! le poti trimite la iacob.miky@yahoo.com

    ReplyDelete
  7. Am avut norocul sa vad tarimurile grecesti ... si ne-norocul sa ma indragostesc de ele ... sa suspin uitindu-ma la fotografii si sa visez ca intr-o zi am sa locuiesc intr-o casuta varuita in alb si cu obloane albastre si-o sa ma trezesc dimineata in sunetul si lumina Mediteranei ...
    si unul din punctele negative ale acestui 'colt de rai', cum numesc unii Vancongu, e ca, e al naibii de departe de locul viselor mele ... si mai bine ma opresc aici.

    ReplyDelete
  8. Of, mama...! devine cronica trebusoara asta in capul meu...Cred ca TREBUIE sa ajung pe-acolo cat de curand!
    Noroc sau ne-noroc: va invidiez pe toti si toate care ati ajuns acolo! (sunt inofensiva insa)
    :)

    ReplyDelete

Blogroll


counter