Wednesday, March 3, 2010

bloguim, bloguim, bloguim....

Cine decide sa inceapa un jurnal in paginile internetului si ma apoi se vaita ca il citesc prea multi- sau prea neinvitati- triseaza. Si eu ma numar printre ei, recunosc- am o postare mai veche in care ma vaicaresc ca fosta mea "prietena" imi umple podeaua virtuala cu noroi in mod constant...Eu ma fac ca nu o mai vad, ea- ca intr-o gluma proasta- pune mana la ochi si zice "I'm invisible"...De ce se nu recunosc insa, foamea cu care-mi devoreaza postarile imi da o oarecare senzatie de bine pe care multi o inteleg si pe care nu vreau sa o explic acum si aici....... (citeste mai mult- click pe titlu)

Varianta blogului este ca o usa deschisa noaptea intr-un oras supraaglomerat- este practic imposibil ca pe ea sa nu-si bage capul necunoscuti, curiosi sau rau intentionati. Plus persoanele carora le sunt adresate postarile, plus aplaudacii de pe margine, plus ciudatii sau mai putin ciudatii...este o lume pestrita in care reactiile sunt extrem de diversificate. Unuia ii place ceea ce scrieti, altuia-nu. Unii se instaleaza in umbra aventurilor expuse online (precum muschiul pe copac, isi trag seva zilnica din istorioarele servite de diverse bloguri), altii nu gasesc nimic normal in ceea ce pentru altii- este. Singurul jurnal cu iz de intimitate este cel clasic, incondeiat pe hartie- la care, din pacate, am renuntat toti. Lumea simte nevoia de expunere, de popularitate, de exhibitionism sentimental, de lamentari cu martori si de exaltari cu aplauze.
La inceput au fost forumurile- iar cei care le-au administrat stiu foarte bine ca in ograda lor internetista au sarit gardul si oamenii cuminti, si plictisitii, si din cei care nu au nimic a spune, si vesnic nemultumitii, si pusii pe harta, si desteptii, si mai putin luminatii si, de ce nu...si idiotii- ce vreti? asa e de cand lumea.
Acum am ajuns in febra blogurilor- va trece si asta. Nu curand si poate nu de tot.
Unii scriu din plictiseala. Altii din dorinta de a se face cunoscuti. Altii pentru ca vor sa arate lumii ceva, sa epateze sau vor doar sa fie in pas cu "moda". Altii vor sa ii ajute pe cei din jur cu informatii care lor li se par utile. Mai exista categoria acelora care scriu pentru sine sau pentru un cerc restrans de oameni dragi lor- dar aceia sunt foarte rari si de obicei ascunsi privirilor indiscrete...si da, ii apreciez, le respect intimitatea si-i cred pana la capat ca nu vor publicitate gratuita pe internet.
Restul- ca si mine- triseaza.
Forumurile au fost parte importanta din viata mea intre anii 2000- 2006 (poate chiar 2007). Cu ajutorul lor am ajuns in America, tot cu ajutorul lor mi-am facut prieteni si, desigur, tot din cauza lor am si dusmani (mai multi decat prietenii, desigur). In paginile forumurilor am invatat ca oamenii sunt perfizi, ca dincolo de ecranul asta subtire si de "caramelele" la care batem cu inversunare suntem niste ipocriti (dar ne dam destepti nevoie mare, cine ne vede, cine ne poate trada..??) , ca idiotii au doza cea mai mare de timp liber din lume (si tare mi-e ciuda pe ei!) si asta se reflecta in postarile lor fara numar, fara numar si fara noima...ca tot ce suna si arata bine se vinde la fel de bine si ca lucrurile gri nu dau bine la imagine chiar daca umplu, cateodata, ecranul...Respectivele forumuri m-au invatat ca e mai bun un dusman "citit" decat un admirator "limpede la cap ca oul"...dar si ca vorba "prosti da' multi" a fost, este si- din nefericire- va fi valabila pentru totdeauna.
Acum, istoria se repeta cu nou infiintatele bloguri- un individ decide sa-si faca publica povestea, declara de la bun inceput ca o scrie doar pentru neamuri- lasa insa poarta deschisa pentru comentarii- si asa incepe circul. Apar, intial, admiratori- care mai de care mai lipsit de ocupatie si mai avid sa-si verse plocoanele verbale in paginile respectivului blog....pana intr-o zi cand-din Chiar-Doamne se iveste primul nelamurit. Pune ceva intrebari, lumea il priveste oarecum circumspect ("ce vrea asta, ne tulbura clocitoarea intelectualista..?!"), omul insista, autorul blogului incearca sa-i infiga subtil un calcai in coaste, omul se supara, impunge cu intrebarile lipsite de raspuns, fanii fac spume la gura (apar rabufniri neuronice de genul "wow...wow!...chiar nu stiu ce sa mai zic!...wow, ce lume rea!"), nemultumirea se transforma in suparare si, la final...apare reactia spumoasa, cu dop (care face "fassss") a autorului: el se plange ca uite ce a ajuns blogul lui, el n-a intentionat sa fie citit de nimeni, a scris numai pentru prieteni (ce lume rea!), ba nu: numai pentru mama si tata dar au avut cale libera si prietenii (ce lume rea!), si acum trebuie sa dea socoteala unuia si altuia pentru ce a debitat in paginile astea virtuale (ce lume rea!!)...
Pai da! ca daca era tot o spuma roz, idiotica, nimanui nu i-ar fi pasat de asta. Din pacate trebusoarei asteia cu forumurile si cu blogurile- si cine mai stie ce s-o mai inventa tot in stilul asta- i se potriveste vorba aia din batrani, legata de casnicie: ca e ca un butoi plin de rahat si deasupra cu un strat de miere...Deci, cine nu vrea sa se manjeasca cu treb'soara mirositoare sa isi faca postarile private- restul sa suporte cu barbatie consecintele.

4 comments:

  1. hello, eu ma regasesc printre cei ce scriu pe blog pt. mai tarziu, adica pt. mine ca la batranetze, can sigur voi avea vreo boala de aia uituca, nu oi ma sti prin ce am trecut si cum am trecut. Mai citesc si alte bloguri, cred ca din curiozitate sa descopar alte "patanii", locuri, minti ale oamenilor.
    Mi-a placut postul tau :)) .

    ReplyDelete
  2. @Anonim: sa stii ca si asta-i o treaba! uite ca la varianta asta nu m-am gandit...:)

    ReplyDelete
  3. Ha, mi-ai furat ideea postului de miine, sau s-o fi ratacit vreo unda de telepatie intre Chicago si Vancouver :)...
    dar pentru bunatatile acelea artistice care sper ca intr-o zi sa-mi incinte si papilele gustative nu numai cele olfactive, te iert:) ...
    Imi place postul tau la nebunie, ideea mea cred ca nu iesea asa de concisa si la subiect.

    ps
    oare ne-am intersectat vreodata pe forumuri? ... pe vremurile acelea, proaspata mamica si singura pe meleagurile astea, le-am frecventat doar pe cele cu si despre copii ...

    ReplyDelete
  4. @sofie: astept, totusi, si varianta ta- mie imi place mai mult felul in care le pui tu in pagina, modul tau de exprimare...
    In al doilea rand- da, o sa facem in asa fel incat sa delectam papilele gustative respective. Tre'be!
    Cat priveste telepatia si intersectarile...nu cred! si stii de ce? m-ai fi tinut minte, eu am fost Michidutza cam pe peste tot pe unde am intrat- m-au iritat prea mult si prea devreme idiotii si agramatii, asa ca a trebuit sa fac valuri...
    Te pup, tare mi-esti draga !

    ReplyDelete

Blogroll


counter