Sunday, December 19, 2010

povesti de microbuz

Am iesit de la munca si am simtit, mai mult ca niciodata, cum frigul mi-a plesnit obrajii. Minus 20 de grade afara, iarna care se respecta, deh! Pe trotuarul de vis-a-vis niste turisti scapati de sub control si extaziati, probabil, de existenta unei zapezi cu care nu dau nasul prea des, se fotografiau reciproc doar in tricouri si-n toale de primavara- in ciuda pielii invinetite, evident, de frig.
Microbuzul si-a facut aparitia, intr-un final, cu vreo doua minute intarziere (si, desi nu platesc nimic, am strambat oarecum din buze, a dezaprobare...da bine la imagine). M-am instalat pe primul rand de scaune, incercand sa aflu cine stapaneste ceafa groasa si fesul de neam prost, bleumarin jegos. Ne-reusind sa ma dumiresc, am intrat in vorba- cu atat mai mult cu cat, fiind singurul client de la ora respectiva, trebuia sa ajut la destinderea atmosferei.
"Cum a fost ziua ta?-am intrebat
"Buna, buna....a ta?"- mi-a raspuns ceafa
"Eh...e loc si de mai bine!"-am zambit eu, cu acreala politetii fortate
"...Stii cum e: sa te trezesti la 3 dimineata..."-continuai, asteptand o reactie.
Ceafa s-a indreptat, intr-un raspuns vag si deloc apropiat de rezonantele limbii engleze invatata de mine.
"Tu la cat incepi?"- am continuat.
Mormaiala a scapat, printre litere si onomatopee, cu greu, un "6". M-a zguduit invidia, deja dosul fesului imi provoca urticarie la gandul ca se umfla de somn mai mult decat o fac eu...
"Si cum merge treaba..? sunt clienti?"- am lansat eu torpila cu efect garantat (pe oricine vrei sa atragi intr-o conversatie, in tara asta, trebuie sa "momesti" cu subiectul muncii, implicit al economiei in declin).
Ceafa s-a clatinat stanga-dreapta, semn de nemultumire universal valabil. Aproape instantaneu am remarcat  ca, dintr-o oglinda stramba si nu tocmai limpede, ma scrutau doi ochi de viezure obosit. Omul era batran, straturile de "talpa gastii" coborau catre obraji, privirea ii era satula de tot si de toate, parca. Continua, insa, sa-mi povesteasca intr-o engleza sparta de cuvinte si de accent mexican CEVA. Ceva care il macina, cate un "oioioiiii" ii scapa printre buze si asta ma facea sa cred ca era vorba despre ceva care doare si care nu se poate repara usor. In cele 10 minute de conversatie intr-un singur sens m-am straduit sa prind, din "oioioiii"-uri, tenta povestirii, garnisind cu cate un "aha" sau "wow" ceea ce mi s-a parut a fi "de bine"-respectiv, "de rau"- in toata aceasta treaba. N-am inteles, desigur, mai nimic. Doar el a inteles, cred, ca sunt un client de treaba si cu chef de vorba. Sper sa nu ma tina minte, insa....

Blogroll

counter