Monday, January 24, 2011

Scrisoare catre tatal meu

"Draga Bubule,"
...asa mi-am inceput toate randurile catre tine, in ultimii sapte ani- asa am sa mi le incep si acum. La fel am sa-ti scriu si de azi inainte- uneori doar in gand, alteori doar in nori sau in frunze, cateodata in cantec de pasari.
Draga Bubule,
Mi-este atat de greu sa inteleg UNDE si mai ales DE CE ai plecat in zorii zilei de ieri...I-am intrebat pe toti incotro ai luat-o- si n-a avut niciunul habar, au ridicat doar ochii sau palmele catre cer. Pe urma m-am mai linistit: in fond, nimeni, niciodata, nu a stiut cu exactitate unde te duci sau cand te intorci, atunci cand iesi pe usa casei. Stim doar ca scuza iesirilor tale dese este una si aceeasi:  sa-ti "rezolvi treburile". 
Probabil ca acum ai ceva treburi mult mai complicate de rezolvat, Bubule- pentru ca de cateva zile ai uitat sa-mi mai scrii...iar de ieri dimineata ai plecat, pur si simplu. Ma gandesc ca te-ai barbierit frumos (iti mai amintesti cum iti priveam, cand eram copila, tot ritualul? eu am inca proaspata in ochi imaginea coltisorului din dreapta, de pe etajera din baie, acolo unde iti tineai intotdeauna in ordine pamatuful, spuma, aparatul de barbierit si lotiunea ieftina, ruseasca, care mirosea atat de bine si de puternic a flori de salcam). Ma mai gandesc ca ti-ai indesat pe cap palaria, te-ai incheiat la palton si ai chinuit putin calcaiele, asa, cat sa intre in pantofi, te-ai controlat la buzunarul din spate de sacosa (niciodata, spuneai, nu pleci de acasa fara sacosa) si ai luat, intr-o ultima miscare, umbrela de pe cuier. Si ai plecat, Bubule, intr-o calatorie mai lunga. Eu asa ma gandesc...Sunt prea multe si prea complicate treburile de rezolvat, de data aceasta. Asa mi s-a spus...
Si ma mai gandesc ca vei trece, la un moment dat, si pe la noi. Si ca am sa-ti fac o cafeluta, o sa-ti cumpar chiar si un pachet de tigari scumpe de pe aici si ca n-am sa-i spun mamei ca inca mai fumezi. Parca te vad chiar asezandu-te la masa si privindu-ma cu aceeasi ochi caprui pe care mi i-ai dat si mie...si spunandu-mi : "Măi Mihăiță, treaba-i complicată"- ca doar asa au inceput intotdeauna discutiile  serioase intre noi.
Si o sa-mi povestesti, mai apoi, pana tarziu, despre tot si despre toate. Ca doar, de ieri dimineata, avem o eternitate intre noi, de umplut....













Thursday, January 6, 2011

materie umana-6.

Unul din avantajele colectivului extrem de numeros la locul de munca este faptul ca poti intalni tot felul de tipologii de oameni. Gradina zoo este extrem de variata iar exemplarele care-si ranjesc coltii dincolo de gardul ei promit, prin varietatea si complexitatea lor, a nu te plictisi niciodata. In ultimele doua luni de zile pot spune ca am ajuns sa trec dincolo de aparentele grosolane la aproape trei sferturi din cei cu care lucrez- unora am reusit sa le retin si numele (mare minune, in cazul meu!), altora insa le-am uitat cu succes moaca sau chiar existenta, de la o zi la alta.
Ieri am avut de impartit 45 de minute (platite de stat) cu una bucata ofițereasa de cea mai apriga calitate- o tipa cu o infatisare nu atat de dura pe cat de rece. O acritura, per ansamblu, genul de persoana care-si atribuie mai multe calitati decat a inzestrat-o cu adevarat natura. De bucurie ca am de tocat impreuna cu ea cele 3 sferturi de ora de cleveteala si de cascat ochii pe pereti n-am intrebat-o nici macar cum o cheama. Nici ea pe mine, semn ca interesul a fost reciproc si egal. Ce am remarcat insa din primul minut a fost parfumul dulce si greoi precum o spuza gretoasa, cu care isi imbelsugase epoletii. Daca in primul sfert de ceas am rezistat oarecum eroic si fara cracneli la atacul odorului respectiv...pe la implinirea unei jumatati de ora (si in lipsa altui subiect cat de cat decent sau interesant) m-a pus naiba sa mimez o urma de admiratie si sa intreb cu ce s-a imbacsit de dimineata.
Ofitereasa s-a limpezit la fata pe loc, semn ca am atins un punct sensibil (unul dintre foarte putinele pe care, cu siguranta, le detine). 
"Aaaaaa....e un CUTARE si l-am luat de la magazinul CUTARE, e ieftin" ("nu, serios??? n-as zice!"- mi-am balacit eu si urma de demnitate intr-o minciuna cat China)"dar imi place, continua ea, ca acopera mirosul dupa ce vin de la tigara"...
"Nu numai ca-l acopera, dar il si ucide!"- m-am gandit (n-am indraznit sa o spun cu voce tare pentru ca m-ar dovedi doar cu un dos de palma) si mi-am strepezit pe fata un zambet nesincer si chinuit.
Si nici una- nici doua m-am trezit ca scoate din gentoiul propriu si personal o ditamai sticla de lichid rozaliu iar dupa o scurta si mamoasa inventariere vizuala a produsului ma binecuvanteaza cu cateva jeturi generoase de puturosenie. Ea a zambit, ca dupa o fapta caritabila- eu am sangerat in orgoliul propriu, precum un tigru malaezian caruia ii pune cineva parul pe bigudiuri.
M-am intors la post, dupa cele 45 de minute chinuite, cu coada atarnand si cu izul dupa mine. Jur cu mana pe inima ca niciunul din parfumurile de foarte buna calitate pe care le-am experimentat pana acum nu a manifestat aceeasi incapatanare de a-mi ramane pe toale ca posirca rozalie- careia, la naiba! nici macar nu i-am retinut numele, ca sa stiu de ce trebuie sa ma feresc de azi inainte...

Blogroll


counter