Monday, January 24, 2011

Scrisoare catre tatal meu

"Draga Bubule,"
...asa mi-am inceput toate randurile catre tine, in ultimii sapte ani- asa am sa mi le incep si acum. La fel am sa-ti scriu si de azi inainte- uneori doar in gand, alteori doar in nori sau in frunze, cateodata in cantec de pasari.
Draga Bubule,
Mi-este atat de greu sa inteleg UNDE si mai ales DE CE ai plecat in zorii zilei de ieri...I-am intrebat pe toti incotro ai luat-o- si n-a avut niciunul habar, au ridicat doar ochii sau palmele catre cer. Pe urma m-am mai linistit: in fond, nimeni, niciodata, nu a stiut cu exactitate unde te duci sau cand te intorci, atunci cand iesi pe usa casei. Stim doar ca scuza iesirilor tale dese este una si aceeasi:  sa-ti "rezolvi treburile". 
Probabil ca acum ai ceva treburi mult mai complicate de rezolvat, Bubule- pentru ca de cateva zile ai uitat sa-mi mai scrii...iar de ieri dimineata ai plecat, pur si simplu. Ma gandesc ca te-ai barbierit frumos (iti mai amintesti cum iti priveam, cand eram copila, tot ritualul? eu am inca proaspata in ochi imaginea coltisorului din dreapta, de pe etajera din baie, acolo unde iti tineai intotdeauna in ordine pamatuful, spuma, aparatul de barbierit si lotiunea ieftina, ruseasca, care mirosea atat de bine si de puternic a flori de salcam). Ma mai gandesc ca ti-ai indesat pe cap palaria, te-ai incheiat la palton si ai chinuit putin calcaiele, asa, cat sa intre in pantofi, te-ai controlat la buzunarul din spate de sacosa (niciodata, spuneai, nu pleci de acasa fara sacosa) si ai luat, intr-o ultima miscare, umbrela de pe cuier. Si ai plecat, Bubule, intr-o calatorie mai lunga. Eu asa ma gandesc...Sunt prea multe si prea complicate treburile de rezolvat, de data aceasta. Asa mi s-a spus...
Si ma mai gandesc ca vei trece, la un moment dat, si pe la noi. Si ca am sa-ti fac o cafeluta, o sa-ti cumpar chiar si un pachet de tigari scumpe de pe aici si ca n-am sa-i spun mamei ca inca mai fumezi. Parca te vad chiar asezandu-te la masa si privindu-ma cu aceeasi ochi caprui pe care mi i-ai dat si mie...si spunandu-mi : "Măi Mihăiță, treaba-i complicată"- ca doar asa au inceput intotdeauna discutiile  serioase intre noi.
Si o sa-mi povestesti, mai apoi, pana tarziu, despre tot si despre toate. Ca doar, de ieri dimineata, avem o eternitate intre noi, de umplut....













14 comments:

  1. Mihaela, imi pare asa de rau...Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    ReplyDelete
  2. Dumnezeul sa-l odihneasca in pace. Sa ai puterea sa mergi ma departe. Numai bine.

    ReplyDelete
  3. @anutza & @meella: Multumesc!

    ReplyDelete
  4. Ce frumos ai scris, din nou! Imi pare tare rau insa de asemenea vesti triste, chiar daca nu ne cunoastem. Sa ai putere si iubire din jur sa faci fata situatiei - acum si mai tarziu.

    ReplyDelete
  5. Multumesc din inima, Laura!

    ReplyDelete
  6. Dumnezeul să-l odihnească şi să-i dea pacea şi lumina de care are nevoie, acolo unde e!
    Şi ţie multă sănătate şi puterea de a merge mai departe!

    ReplyDelete
  7. Ne pare rau sa auzim asta... Dumnezeu sa-l odihneasca! Nu stiu ce altceva ti-as mai putea scrie, pentru ca orice cuvant e de prisos.

    ReplyDelete
  8. @m4nt13: cuvintele sunt, intr-adevar, de prisos- dar cuvintele voastre imi fac bine. Multumesc voua, tuturor celor care treceti pe-aici!

    ReplyDelete
  9. claudiu&andradaFebruary 3, 2011 at 8:31 AM

    Bre, noi ti-am lasat mesajul de mai sus...doar ca google pune ce vrea el la nume...
    Oricum, chiar imi pare rau de ce s-a intamplat, mai ales ca l-am cunoscut (de fapt pe ambii parinti inainte sa plecati spre state...)
    Cum te descurci? Tibi? Cea mica (ce nu mai e chiar mica? :)
    Va putem ajuta cu ceva?
    Claudiu si Andrada

    ReplyDelete
  10. @claudiu&andrada: Multumesc! Poate avem timp, vreodata, de o barfa ceva mai "organizata"- ma gandesc la un email, un messenger sau un Facebook...orice!
    Sunt bine- noul loc de munca ma acapareaza in intregime. Tibi este si el OK, va saluta- iar Andra...ehe! adolescenta, deh!

    ReplyDelete
  11. pe facebook am un cont pe care intru din an in paste...
    mailul e sfant :)

    ReplyDelete
  12. Am vazut ca e sfant! - ca Sfintele Moaste:)) V-am trimis un email pe data de 22 Nov 2010...Probabil ca sunteti mai ocupati decat noi

    ReplyDelete
  13. Pai... sa-ti explicitam... Andrada lucreaza pana la 10 seara, pectru ca atunci termina orele la academie... Are un an decand preda engleza la o academie particulara. Eu m-am chinuit cu o multime de cursuri si specializari pe relete, securitate, etc... De obicei termin tot pe la 10 seara. Apoi ma duc sa o iau pe Andra de la Academie, si ajungem acasa pe la 10 jumate - 11.

    Intr-adevar, stam cam prost cu timpul...

    ReplyDelete
  14. Draga Claudiu,
    Ma simt de parca langa proaspatul mormant al tatalui meu am fi intins o masa de barfa si cleveteala fara rost.
    Nu este locul si nici momentul sa dezvoltam astfel de subiecte, crede-ma. Toti cei de mai sus si-au postat parerile de rau si simpatia, limitandu-se, cu bun simt, la atat. Eu ti-am oferit varianta email-ului, messenger-ului sau a Facebook-ului. Asa cum ti-ai gasit timp sa imi vizitezi blogul in ultimele zile si sa raspunzi la comentarii- asa ai fi gasit, socotesc eu, timp si sa scrii ceva mai detaliat intr-un cadru mai rezervat si mai ferit de ochii curiosilor. Nu sunt eu persoana care sa dea crezare "lipsei de timp", hai sa fim seriosi! Si nu sunt nici omul care sa se laude cu motivele unei eventuale lipse de timp- din cate poti observa, nu am afisat nicaieri, public, studiile cu care mi-am ucis vremea sau amanuntele legate de locul meu de munca.
    Post-ul asta se vrea a fi despre tatal meu si numai despre el. Mie imi sangereaza inima.
    Sper sa poti intelege asta.
    Si mai sper, pentru binele tau si al Andradei, sa va gasiti timp sa va traiti VIATA- pentru ca, din cate vezi (si revenim la tematica post-ului meu) ea este nedrept de scurta, indiferent la ce varsta te stinge Dumnezeu. Iar cand pleci nu iei cu tine nici diplome, nici bani, nici altceva...
    Sa fiti sanatosi.

    ReplyDelete

Blogroll


counter