Friday, August 26, 2011

dor

Mi-e dor de calm, nepasare si liniste. Mi-e dor de ulite, de urme de copite lasate in praful drumului, mi-e dor de fantani, de dealuri, de tot ce inseamna padure fara turisti. Imi lasa gura apa dupa o mancare taraneasca facuta pe plita de afara. Mi-e dor de neamuri de care alte neamuri nu vor macar sa-si aduca aminte- pentru ca sunt oameni prea simpli pentru complicatele vremuri pe care le traim. Mi-e dor de-o casa carpita cu balegar, de un beci care miroase a umed si de un umbrar strajuit de o viță salbatica. Mi-e dor de tot ceea ce, pentru altii, inseamna vechi, linistit, impacat cu sine si cu lumea din jur.
...Astazi am stat de vorba cu un grec- ofiter, ca si mine. L-am intrebat daca a lasat in urma- acolo, in locul din care s-a rupt- o casuta alba, cu ferestre albastre. Mi-a raspuns ca da. L-am intrebat daca ii plac caprele- si mi-a raspuns ca a avut cateva, pana sa vina aici. I-am mai rascolit amintirile cu una, cu alta...si, la final, am realizat (o data in plus) ca viata simpla este prea costisitoare pentru gustul vremurilor actuale. Pacat. Poate cel mai mare pacat....

Blogroll

counter