Friday, September 2, 2011

materie umana-4

A. este tipul omului caruia ii ploua tot timpul in casa. Caruia viata i se pare un fel de corvoada zilnica, un soi de silnicie.
A. nu stie sa zambeasca- rareori i se aliniaza dintii in cate un rictus iar multora dintre noi- colegii lui- ni se pare treaba asta mai mult decat dureroasa. Fericirea pare sa-i provoace crampe. Dragostea, pentru A., este o absurda pierdere de vreme. Prietenii sunt fiinte de care Dumnezeu l-a ferit in cei 38 de ani de viata, iar dusmanii sunt etichete atarnate de gatul a tot ce misca in jurul-i.
A. merge repezit, cu capul infipt intre umeri si privirea pironita intr-un punct fix, undeva la un metru-doi de varful pantofilor.Ocoleste orice contact vizual, nu saluta si nici nu-i place sa fie salutat- gestul i se pare, probabil, o intentie nejusificata, criminala,  de a te imprieteni. Una din colege i-a suras intr-o dimineata- un gest reflex, starnit de natura meserie. I-a raspuns, sec: "eu nu iti zambesc, nu am nici un motiv sa o fac!". Lui i s-a strepezit fata, femeii- i s-a acrit intreaga zi...
Zilele libere si le petrece incuiat in casa, alaturi de un motan. In fapt, mi s-a destainuit ca nu are motive sa-si ia libere pentru ca nu are ce face cu ele. Nu are unde merge, nu are cu cine sau de ce merge. "Slava Domnului"- mi-a zis intr-o zi- "ca nu sunt casatorit si nu duc grija familiei!". I-am raspuns ca eu ii multumesc Celui de Sus ca mi-a dat bucuria unui camin. M-a privit ca pe un paianjen- l-am privit ca pe un gandac.

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter