Friday, January 27, 2012

am sunat sa spun ca....

Urasc sa-mi folosesc zilele "de boala"- dar alta metoda mai eficienta de a chiuli de la munca nu am descoperit nici eu si nici firma la care lucrez, pana acum. 
Inca dinainte de a pune mana pe telefon mi se aseaza o galusca cat mingea de tenis in gat si aproape ca nu mai trebuie sa simulez o voce slaba, ogarjita, ostoita...In general dau vina pe cate o raceala la stomac (motivatia asta merge ca unsa de fiecare data, nimeni nu vrea sa te vada venind la serviciu cu punga de hartie intr-o mana sau cu sulul igienic intr-alta) si, arareori, pe cate un nerv ciupit la coloana. De fiecare data mi se raspunde calm, degajat, intr-o dispozitie de "alaturi de tine in clipele astea grele" totala- iar asta ma face sa ma simt prost, pe undeva, de parca m-ar impunge-n coaste adevarul si m-ar trage de urechi constiinta, atata cata mai e.

Ultima data cand am facut treaba asta nu mi-a pornit masina- un Cadillac vechi dar al naibii de incapatanat sa faca fata situatiei, dupa care si acuma plang, cu toate ca a meritat din plin sa-i pun cruce si sa-l fac uitat (drept dovada...). Partea cea mai incomoda a problemei a constituit-o faptul ca mai aveam doar o ora pana sa intru in tura, imbracata regulamentar, cu pachetul in geanta frigorifica si cu cheile zgranganind a neputinta in fata garajului. Dupa o serie completa de Dumnezei si sfinti americani (ca suna mai bine, la suparare) am decis sa apelez numarul rusinii, simuland un atac violent de gripa stomacala de, cred, si aluia cu care am vorbit i-a fost teama sa nu ma auda oticnind, printre explicatii....


"OK, a incheiat individul de la birouri, sper sa te faci bine curand!"
"Multumesc!"- am suierat, obosit...-desi ma indoiesc: cand stii ca ai dreptul la zile de betesug prost ai fi sa nu gusti, macar din cand in cand, din dulceata chiulului?!

Wednesday, January 25, 2012

din putul gandirii

Cateodata cuget in locuri in care altii fac orice altceva numai asta- a chibzui, a gandi, a sta pe ganduri- NU fac...

Unul din locurile in care mi se oglindeste soarta lumii, a omului in general, este toaleta aeroportului. De cate ori ma inchid intre cei patru pereti metalici ce delimiteaza o intimitate precara ma simt mai putin fiinta si mai mult obiect al societatii. Falfai prin aer palma, deasupra closetului, si el isi trage un strat nou, virgin, de folie protectoare- semn ca ideile ce-mi vor veni in minte vor zburda pe teren fertil si neumblat de altii. Ochiul magic stie exact cand trebuie sa declanseze apa, sulul de hartie igienica trage singur semnale de alarma atunci cand trebuie inlocuit, robinetul are senzor, uscatorul de maini- la fel....Peste tot si toate insa- VOCEA: metalica, rigida, asexuata. Voce care iti invadeaza nestingherita efemera intimitate, amintindu-ti ca nu esti decat o larva,o insecta dintr-un enorm musuroi, ingaduita sa vietuiasca ceva mai mult de cateva ore sau zile. Dincolo de mesajele transmise de ea- in esenta de bun simt si cu oarecare folosinta, ca de exemplu unde sa-ti parchezi masina si unde-nu sau cati mililitri de parfum poti incarca in bagaje- VOCEA te scurma precum un burghiu in moalele capului, te inunda de pretutindeni, te stapaneste, iti clateste chiar, cu spor, cativa neuroni.
De fiecare data cand o aud imi amintesc de filmele SF- de care intotdeauna am fugit precum Aghiuta de tamaie pentru ca infatiseaza, dupa parerea mea, o lume a gri-ului absolut, o societate-musuroi perfecta (cea in care traim acum este doar in stadiul de gradinita-grupa mare), un univers in care toti se imbraca in aceeasi poleiala, se misca identic, respira prin tuburi si se hranesc cu pastile. Toti se nasc- precum insectele- doar pentru a munci, a intretine marele musuroi si, eventual, a procrea.
Daca stai bine sa te gandesti- fie ca o faci in toaleta aeroportului, fie in alta parte- cam asta-i motivul pentru care vietuim: din momentul in care invatam sa facem la olita suntem aruncati in sistemul de robotizare, scoliti, indoctrinati, speriati de legi si ametiti cu ideea de libertate (care libertate este ingradita de adineauri pomenitele legi, deci numai libertate nu este); la varsta la care sufletul si corpul ne-ar cere numai dragoste si distractie suntem impinsi in linia intai a insectelor muncitoare, ni se vantura pe sub nas nesiguranta zilei de maine si ni se inoculeaza cosmaruri legate de lipsa banilor din cont. Iar in momentul in care ne epuizam si nu vrem decat sa tragem pe dreapta si sa nu ne mai pese de nimic suntem impinsi, frumusel, catre buza prapastiei, cu un bot de pensie si cu un bilet de voie in mana, catre o lume pe care, teoretic, avem timp sa o vedem si sa ne bucuram de ea...practic- nu ne mai arde de asa ceva.

Tuesday, January 17, 2012

Otrava noastra cea de toate zilele...

Intr-un efort- dragut, de aplaudat cu buricele degetelor dealtfel- de a depasi cu gratie varsta senectutii, de a trai nu mult- ci foarte mult si nu sanatos- ci exemplar de sanatos, unii nascocesc un nou om sau se re-inventeaza chiar pe ei insisi. Resping eticheta de animal carnivor pe care le-a dat-o natura, mesteca seminte si radacini, nu mai beau cafea, nu mai consuma nicio picatura de alcool si, mai mult decat oricand, dau din picioare prin parcuri cu asa determinare de parca ar fugi de moarte. De fapt, asta si fac.

Imi place inocenta asta. Ma distreaza chiar.Si eu sunt atenta la ce si cat mananc- in limitele impuse de bunul simt, inca treaz. Nu pot sa inteleg insa cum de unii cred cu tarie ca intr-un bazin cu apa murdara, toxica, statuta- in care ne balacim cu totii, unii facand pluta a "lasa-ma-sa-te-las" iar altii dand febril din aripi a "miscarea-i-sanatate"- intr-o hazna ca asta, spuneam (caci atat a mai ramas din amarata asta de planeta-muma) am putea sa ne mai salvam singuri ciugulind seminte si ierburi crude...

Iesim din casa sa "luam o gura de aer"- aer poluat, murdar, otravitor (http://www.nrdc.org/air/default.asp).
Stam in casa, la cald si bine- ne prajim ca puricii-n salteaua care arde mocnit, fara sa stim (http://en.wikipedia.org/wiki/Radon)
Ne spunem ca ploaia e buna, ajuta la agricultura-si uitam cat de veninoasa este ea, de la o vreme (http://en.wikipedia.org/wiki/Acid_rain)
Ok, renuntam la carne si trecem pe raw, vegan si alte maruntisuri de-astea- dar ne-a trecut vreo clipa prin cap sa aflam cat de pure, de nevinovate sunt grauntele, verdeturile sau ierburile alese ca unica sursa de hrana..?
http://en.wikipedia.org/wiki/Food_irradiation)
Am matusi care bat la poarta sutei de ani fara ca o data in viata lor sa fi alergat o suta de metri. Si-au baut si cafea, si-au ciugulit si cate o cinzeaca. Strabunica (Dumnezeu Sa-i odihneasca oasele) nu se aseza la masa fara inaintasul paharel de tuica. Nu mai stiu cu cati ani depasise pragul celor 90...si, Slava Cerului, i-au placut si a mancat tot felul de vietati care i s-au odihnit, la un moment dat, in farfurie. Da! dar in urma cu 50, 60, 90 si mai bine de ani nu existau celulare, ploi acide, teste chimice si nucleare, deseuri radioactive- oricum,nu in proportiile zilelor noastre.
Deci: mai facem noi primavara cu cate o samanta..?!

Blogroll

counter