Wednesday, January 25, 2012

din putul gandirii

Cateodata cuget in locuri in care altii fac orice altceva numai asta- a chibzui, a gandi, a sta pe ganduri- NU fac...

Unul din locurile in care mi se oglindeste soarta lumii, a omului in general, este toaleta aeroportului. De cate ori ma inchid intre cei patru pereti metalici ce delimiteaza o intimitate precara ma simt mai putin fiinta si mai mult obiect al societatii. Falfai prin aer palma, deasupra closetului, si el isi trage un strat nou, virgin, de folie protectoare- semn ca ideile ce-mi vor veni in minte vor zburda pe teren fertil si neumblat de altii. Ochiul magic stie exact cand trebuie sa declanseze apa, sulul de hartie igienica trage singur semnale de alarma atunci cand trebuie inlocuit, robinetul are senzor, uscatorul de maini- la fel....Peste tot si toate insa- VOCEA: metalica, rigida, asexuata. Voce care iti invadeaza nestingherita efemera intimitate, amintindu-ti ca nu esti decat o larva,o insecta dintr-un enorm musuroi, ingaduita sa vietuiasca ceva mai mult de cateva ore sau zile. Dincolo de mesajele transmise de ea- in esenta de bun simt si cu oarecare folosinta, ca de exemplu unde sa-ti parchezi masina si unde-nu sau cati mililitri de parfum poti incarca in bagaje- VOCEA te scurma precum un burghiu in moalele capului, te inunda de pretutindeni, te stapaneste, iti clateste chiar, cu spor, cativa neuroni.
De fiecare data cand o aud imi amintesc de filmele SF- de care intotdeauna am fugit precum Aghiuta de tamaie pentru ca infatiseaza, dupa parerea mea, o lume a gri-ului absolut, o societate-musuroi perfecta (cea in care traim acum este doar in stadiul de gradinita-grupa mare), un univers in care toti se imbraca in aceeasi poleiala, se misca identic, respira prin tuburi si se hranesc cu pastile. Toti se nasc- precum insectele- doar pentru a munci, a intretine marele musuroi si, eventual, a procrea.
Daca stai bine sa te gandesti- fie ca o faci in toaleta aeroportului, fie in alta parte- cam asta-i motivul pentru care vietuim: din momentul in care invatam sa facem la olita suntem aruncati in sistemul de robotizare, scoliti, indoctrinati, speriati de legi si ametiti cu ideea de libertate (care libertate este ingradita de adineauri pomenitele legi, deci numai libertate nu este); la varsta la care sufletul si corpul ne-ar cere numai dragoste si distractie suntem impinsi in linia intai a insectelor muncitoare, ni se vantura pe sub nas nesiguranta zilei de maine si ni se inoculeaza cosmaruri legate de lipsa banilor din cont. Iar in momentul in care ne epuizam si nu vrem decat sa tragem pe dreapta si sa nu ne mai pese de nimic suntem impinsi, frumusel, catre buza prapastiei, cu un bot de pensie si cu un bilet de voie in mana, catre o lume pe care, teoretic, avem timp sa o vedem si sa ne bucuram de ea...practic- nu ne mai arde de asa ceva.

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter