Thursday, February 9, 2012

din putul gandirii- 2

Mi-am petrecut toata dimineata cautand, sortand, injurand, razand, citind, dand cu flitul la ce nu e de citit si asa mai departe... Am inceput curatenia de primavara in blog- odata cu treaba asta am pierdut o sumedenie de link-uri utile si, pentru ca nu incep munca la ore subtiri, am incercat sa recuperez cat am putut din aceste pagube.
Unele nume (prea putine insa) le-am regasit usor; altele- inca le mai caut. 
Sarind tot asa, dintr-un blog intr-altul, rasfoind gandurile unor oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, m-au cuprins tot felul de senzatii ciudate. Una dintre ele a fost ca noi astia care detinem jurnale virtuale ne cam pierdem timpul aiurea. Daca ne place viata pe care o avem ar trebui sa uitam naibii de statul cu ochii zgaiti in monitor si...s-o traim, nu? Si-asa e scurta. Mie imi place grozav a mea, sincera sa fiu. Si atunci la ce ma mai apuc sa mai povestesc de una, de alta? cui ii pasa si la ce-mi slujeste mie treaba asta? pe cine ar trebui sa intereseze unde ne-am plimbat, ce am vazut si cat de tare ne-a scuturat la maruntaie calatoria in sine? cate feluri de mancare am gatit sau cate lumanari a avut nepoata pe tort, anul asta? 
Am deschis o sumedenie de bloguri- multe dintre ele frumoase si demne de luat la intrebari- insa am realizat ca, din toate, nu am citit decat ultimele scriituri publicate. N-am timp si nici chef sa merg cu rasfoitul pana la inceputurile lor (multe dateaza de prin 2008- 2009) si nici nu mi se pare cu rost si de actualitate treaba asta. Cu siguranta acelasi lucru se intampla si cu blogul meu, si cu blogul tau (intr-un fel, mi s-ar parea ceva ciudat daca vreun individ si-ar sacrifica timpul pentru a citi tot ce am scris din prima zi si pana astazi). Si atunci la ce am pierdut noi atatea zile din anii din urma asternand pe pagini virtuale ganduri, sentimente, bucurii si tristeti..? De ce nu am consumat tot acest timp alaturi de cei dragi sau facand ceva cu adevarat de folos noua insine? Sute de post-uri din anii trecuti sunt precum hartiile mototolite, aruncate la cos- stau aliniate, cuminti, in arhive pe care nici noi insine nu le mai deschidem sa le mai scuturam de praf, daramite altii?
Unii se scuza ca "nu au mai avut timp in ultima vreme sa scrie nimic pe blog", altii "promit ca o vor face, cat de curand". Imi vine sa zambesc- nimanui nu-i pasa, cu adevarat, daca peste un blog se aseaza colbul. Exista alte zeci, sute, poate chiar mii. Unii pleaca in vacante de amorul fotografiilor pe care le vor posta la intoarcere, potrivesc retina aparatului doar in functie de "cat de bine da pe pagina blogului", uitand sa se bucure de momentul respectiv din viata lor si numai a lor. Unii dau in vileag sentimente de ura, altii de dragoste- ca si cum ei insisi le-ar re-inventa. Lumea nu se opreste in loc pentru nimeni, viata nu asteapta pe niciunul. Peste blogurile noastre se aseaza praful ca peste biblioteci pline de carti dragi, este adevarat- dar pe care, odata citite, din ce in ce mai putini le vor mai rasfoi...





4 comments:

  1. te citesc postare cu postare de multă vreme. îmi plac francheţea ta, poveştile tale americane, nostalgiie româneşti, îmi place de tine şi te consider prietena mea. iaca, "tragedia" ar fi ca, în aceste împrejurări al căror farmec supravieţuieşte cu atât mai bine fără să fie "investigat", să nu mai publici la fel cum ai făcut-o. ar însemna ca uitarea să-mi fure un prieten.
    cu drag, un ţiitor de blog din motive care mai bine n-ar trebui căutate:)

    ReplyDelete
  2. Draga tiitorule de blog: iaca de-aia mai scriu si mai scot si eu (cu greu) cate o idee din nu foarte adancul put al gandirii...
    Tu fa bine si saluta locurile alea frumoase dupa care oftez- fara a le cunoaste- si asteapta-ma, ca odata si-odata tot oi veni la un pahar de vorba si-o ulcica de ganduri bune! cu prietenie

    ReplyDelete
  3. Buna Mihaela.
    Asemeni primei comentatoare si eu te consider prietena mea. Te "cunosc" de pe vremea cand erai activa pe "Forumul loteristilor". Disparusei de o perioada, cand te-am descoperit cu bucurie in blogroll-ul cuiva. Te citesc cu placere, ma emotioneaza sensibilitatea ta si te admir pentru toate calitatile tale: inteligenta, talent, putere.
    Permite-mi sa te imbratisez!
    Cu drag, Silvia

    ReplyDelete
  4. @Silvia: cu plecaciune MULTUMESC! ma incanta si ma emotioneaza cele scrise de tine...Chiar ieri am recitit povestea interviului nostru pe Forumul respectiv (fara a ma loga, oricine o poate face) din dorinta de a vedea cum gandeam si scriam in urma cu 9 ani...
    Nu pot decat sa sper ca ma veti mai vizita si, mai ales, ca veti avea si de ce o face!

    ReplyDelete

Blogroll


counter