Tuesday, April 24, 2012

minusul plusului

Fiecare dintre noi este un rezultat de adunari si scaderi vesnic in schimbare; uneori imprejurarile ne pun virgule, alteori singuri ne atarnam de coada cate o paranteza care ne impinge catre ambiguitate. Avand impresia ca stim exact cate calcule ne mai trebuie pentru a polei in perfectiune viitorul- uitam sa traim in prezent. Sau, cand traim, o facem fractionat, la numitor sau la  numarator, niciodata cu rezultat intreg. Cu cat exista mai multa luciditate- cu atat se adauga mai multe necunoscute ecuatiei care ne defineste; ne intrebam de ce ne intrebam si ne raspundem cu alte intrebari. Unu plus unu fac doi? In ceea ce priveste OMUL- niciodata, pentru ca fiecare "unu" de dinaintea egalului aduce, in adunarea asta (care pare extrem de simpla, la prima vedere, dar care este atat de complicata incat multi refuza chiar s-o mai si rezolve vreodata) aduce, spuneam, un rezultat de adunari si scaderi vesnic in schimbare...Dincolo de egalul ala fatidic, printre atatea variabile, rasar (in unele cazuri) si cateva certitudini: copiii. Poate singurele lucruri bune, rotunde, fara virgule si fara paranteze de care suntem in stare.

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter