Thursday, June 28, 2012

materie umana- 13

Caldura insuportabila a zilei de azi imi aminteste de Las Vegas- acelasi naduf, aceeasi neputinta de a respira, plus   batjocura unui bolovan mare si umed care-ti apasa, la fiecare suflu si rasuflu, diabolic, pe cosul pieptului. Praf, lene si sudoare.
La poarta plecarilor internationale caleidoscopul mirosurilor (si ele internationale) iti da greturi si icneli de sarcina extrauterina. Asiatici, europeni, indieni si ceva maruntis. Nu, poate ar trebui sa schimb ordinea: indieni, asiatici, europeni si ceva maruntis- pentru ca la ora intrarii mele in tura cei mai multi sunt din neamul lui Patel (unul din 3 indieni poarta numele asta, I swear to God ca spun adevarul si numai adevarul!)
Catre acelasi God ma intorc si swear ca astia din neamul lui Ganesha au o mare ciuda pe apa si o si mai mare aversiune fata de sapun. Ma uit la matasea groasa si viu colorata din sariuri si la camasile barbatesti invariabil albe- amandoua aceste accesorii vestimentare au un punct comun: pata de transpiratie de la subsuoara. Nelipsita si niciodata deranjata in latimea si puturosenia ei de vreo urma de anti-perspirant (sau si mai rau, de  parfum). Si da, vara nu-i ca iarna, cine o zis n-o fo' prost.

Femeia din fata mea arata ca la vreo 60 de ani. Imi zambeste serpuind aiurea din cap, intr-o mima care ar trebui sa ma faca sa inteleg ca "ok, eu nu spik nicio boaba de inglez, da' fac tot ce spui tu, manca-ti-as". Ii intorc zambetul, rugandu-ma la Dumnezeu, la Ganesha si la nesatulul ala de Budha sa nu aud, cumva, in casca vreo sugestie de perchezitie corporala. Probabil ca ciorba asta de rugaciuni nu duce la altceva decat o indigestie religioasa, pentru ca tocmai asta mi se susura: ca pe undeva, prin umbra sari-ului cu nuante de curcubeu, se ascunde ceva care nu ar apartine unei compozitii anatomice- sau, cel putin, nu ar trebui sa apartina. Intorc o expresie de amabilitate acra si intreb, mai mult ca sa imi fac datoria, daca "ma'am" are vreun buzunar ascuns de faldurile fosnitoare. Indianca serpuieste din nou din cap, ranjind ca doaga la ciocan. Eu zambesc, tot formal. Ea imi sticleste, sincer pana la lacrimi, si restul danturii. Incompleta, dealtfel. 
Arat, intr-o doara, zona suspecta- undeva, prin preajma buricului. Ea da, dintr-o singura miscare si cu o lipsa de pudoare dezarmanta, o parte din falduri intr-o rana, vrand sa ma convinga ca nu prea sunt multe de ascuns (intr-adevar, mi se rastoarna privelistii un burdihan plin de vergituri si chiar am senzatia ca, de dupa fustele ramase, o sa imi sara in brate si vreo curca sau vreun pui de urs). Insist ca, ma'am, exista ceva necurat la mijloc- si Dumnezeu mi-e martor ca, dupa cum duhneste a transpiratie amestecata cu (iertati cacofonia) curry nici nu are cum sa fie altceva!- insa serpuiala danturii lacunare vrea musai sa ma convinga de contrariu. Lipsa de rezultat ma face sa-i cer sa intinda aripile iar faptul ca intelege engleza la fel de mult ca sireturile unui bocanc ma ajuta sa trec peste polologhia de informatii cu care ar trebui sa-i incarc memoria. Subsuorile-i asudate sticlesc ca doi ochi de cobra catre mine; peste burdihan joaca doua lanturi de aur cu tot felul de atasamente care mai de care mai ciudate- fotografiez in treacat niste monede, un triunghi si doua ace de siguranta, de-alea de neam prost. Fusta este un fel de insurubare a unui kilometru de material- un fel de jungla plina de primejdii de care, cel putin teoretic, ar trebui sa ma tin departe. Practic tocmai aia e zona care da body scanner-ului de gandit- iar mie de munca. In incercarea de a ajunge, prin tonele de matase, la conturul corpului dau peste o iesitura ciudata- si ma intreb daca nu cumva femeia are vreo hernie acuta sau i-a pocnit, de emotie, apendicele..? Intelege ca sunt intr-un mare impas emotional si ma linisteste, scurmand fara jena in propriile-i dedesubturi; intr-un final scoate victorioasa la iveala o mototolitura, un fel de pusculita de matase (cum altfel??) prinsa de intimitatea mai-jos-de-brau-lui cu elastice...
Mi-e greu sa ma gandesc, printre damfurile de transpiratie, ca as putea sa dau si peste alte mirosuri- asa ca las pe altul sa scurme in punguta dupa adevaruri si bat, cu acelasi zambet formal, in retragere...
Inainte de a pleca, bucuroasa precum gaina cand scapa din ghearele uliului, indianca ma saluta cu ramasitele aceleasi danturi, clatinand din cap- dupa care incalta, voiniceste, o pereche de adidasi rapanosi si cu doua numere mai mari. Ai ei, nu ai lui barbate-sau. Am verificat....


No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter