Friday, November 2, 2012

shopping? no thank you, I'll pass...

          Seara linistita, jilava, de toamna. Dupa ce imi las fata in pragul scolii de soferi decid ca mai e ceva vreme de spanzurat si ca-mi pot permite sa casc gura -si o parte din buzunar- intr-o partida scurta de shopping. Sport pe care-l urasc cu pasiune, dealtfel. Ma opresc intr-un soi magazin universal de unde poti cumpara toate cele necesare cotidianului, de la guma de mestecat si sutiene pana la anvelope sau chiar gloante- dupa preferinte si/ sau nivel al starii de anxietate.
           De cate ori merg la cumparaturi ma simt mai tuta decat tutele cu care ma amestec- pentru ca ele, cel putin, au experienta si rabdare. Stiu exact de unde, cand si de ce sa cumpere- eu una ma irosesc incurcand raioane si preturi si mai degraba sfarsesc in fata rafturilor cu accesorii de masina decat a celor cu smacuri de obraji sau tinichele. Adevarul este ca imi plac mai mult masinile decat femeile. Dar, ma rog! e chestie de gusturi...
           
Ma opresc in dreptul raionului cu ustensile de bucatarie- nu pentru ca mi-ar face cu ochiul prea mult arta culinara, ci pentru ca e cel mai aproape de usa pe care am intrat. O grasa cu vreo trei godacei roind in juru-i gafaie aplecata peste tigaile de teflon. La vreo 3 rafturi mai incolo, printre aspiratoare, o adolescenta vorbeste galagios la mobil. Numai eu par pierduta in spatiu si timp. Arunc in cos o trusa de ornat prajiturile- pentru ca e ieftina si pentru ca "nu se stie niciodata". De fapt, se cam stie: toate lucrurile cumparate pe acest principiu ajung, in final, sa fie reciclate intr-un garage-sale...Ma invart pe calcaie intre lumanari parfumate, deschid vreo doua felicitari care canta, cercetez o reclama a unei creme anti-rid-miracol...yeah, right!
Decid ca nu pacalesc pe nimeni, shopping-ul imi repugna oricate eforturi as face. Scurm in geanta dupa portofel, caut cu privirea o casa- una licareste modest intr-un capat indepartat de magazin, o alta e chiar aici, langa mine. Sunt singurul customer si scurtarea asta a suferintei nu poate decat sa ma bucure. La butoanele casei de marcat se afla o pensionara cu degetele rasucite de artrita reumatoida. Aude greu, trebuie sa-i repet fiecare frantura de conversatie : "Da, este singurul lucru pe care-l cumpar. Da, platesc cu cardul personal. Nu, nu vreau cash back". Am rabdare, cu batranii intotdeauna. Imi impacheteaza, cu crengile degetelor putin tremurand, cutia pe care mi-am spanzurat banii.
 Asta e tot?
 Stii ceva?- ii zambesc...Cred ca trebuie sa fac cale intoarsa ca sa ma uit si de un portofel, daca tot sunt aici. Pot lua sacosa cu ce am cumparat cu mine?
 Bineinteles, draga mea!!
 Ma priveste oarecum mirata. Ce vrei- ii raspund in gand- m-am nascut si am crescut in alt colt de lume.
Ma izbesc din nou de grasa cu trei plozi (o fi de-a casei), depasesc un cuplu de mexicani care par la fel de rataciti ca mine. Ajung printre genti si alte articole de atarnat pe umar; dezvirginez vreo 5 portofele, caut pe cel care cuprinde cei mai putini bani si cele mai multe carduri si care striga cel mai putin "pierde-ma". Ma declar multumita, fac cale-ntoarsa catre casa. Catre aceeasi casa la butoanele careia canta aceeasi pensionara. La nici doi pasi de ea ma trezesc ca o increngatura ciudata de picioare imi taie calea. O filipineza, la vreo 35-40 de ani, taraind dupa ea un cos de neam-prost, plin ochi. Plus pe fiica-sa, cam de varsta fetei mele- personaj neinsemnat, dar atasat situatiei. Privesc la cosul imens, intru intr-o panica usoara, schitez o tuse de astmatic amator- doar-doar s-o simti si m-o lasa, dupa cum dicteaza bunul simt, sa-i trec eu inainte, doar am un simplu portofel de achitat (si nu e nici macar plin, la naiba!). Scoabea insa ma ignora vizibil si incepe a decarta mormanul de toale pe banda rulanta. La capatul celalalt batrana incepe a le culege cu crengile uscate ale degetelor, intr-o calmitate si o lipsa de graba care imi face pielea ca de gaina. Se schimba amabilitati.
Hello! Ce faci? Ai gasit tot ce cautai? totul OK?
Da, multumesc, totul este in regula!
Simt ca mi se injecteaza ochii, parul pe ceafa sta bat. Ma mananca pielea, mi se zbate pleoapa. O devorez pe cracanata din talpa pantofilor pana-n matreata din varful capului. E o tuta careia natura i-a dat numai jumatate de drept de vot, o paranteza pe tocuri, o lipsa de profil care-mi da fiori.
Batrana desface fiecare pantalon, fiecare bluza- le scutura, le scaneaza, le impatureste meticulos la loc. Mormanul de pe banda rulanta creste, in loc sa scada- apar sutiene, pantaloni, ceasuri de 5 dolari bucata, fel de fel de chilipiruri, o intreaga recuzita. Ma scurg din picioare, dau ochii peste cap catre mexicanul asezat la coada in urma mea- si el are numai o pereche de cizme de platit. In comparatie cu mine insa pare impacat cu soarta. Sa las portofelul, sa il arunc ofuscata pe un raft?- nicidecum, e ca si cum m-as declara invinsa. Raman. Oftez. Oftez iarasi.
Fata cracanatei priveste numai intr-o parte, simtind probabil mirosul de sange in aer. N-am nimic cu ea, eu pe aschimodie am pata pusa. Imi intind spinarea, imi parai incheieturile- de parca astept sa dea cineva startul unei partide de paruiala. Stiu insa ca, in afara de evidente antipatii, nimic nu se poate concretiza intr-o tara ca asta.
Injur de mama (ei), injur de sfinti (tot ai ei), fac trimiteri directe la cine a fabricat-o asa mica si stramba si plina de nesimtire. Totul in gand, in maruntul buzelor si-n ochi.
La final ma iau la palme, tot in gand, ca nu ma invat odata minte sa stau departe de femei si de lumea shopping-ului.
...................................................................
A doua zi, in pauza de masa de la munca, primesc un mesaj pe telefon: "mama, ce ai facut?? fata aia de ieri, din magazin, este prietena mea, M...Mi-a zis ca a stiut ca tu esti mama pentru ca semanam...Mi-a povestit cat de nervoasa erai. Ce le-ai facut??"


         
         


5 comments:

  1. Hi hi hi... tare de tot faza de a doua zi!!! ;)
    ... fiindcă-l urăşti cu pasiune, te-ai gândit la shopping ca sursă de inspiraţie? pentru a pune ceva pe pânză?... merită să te gândeşti... sesiune de shopping urmată imediat de sesiune în faţa şevaletului...
    Weekend plăcut!

    ReplyDelete
  2. Nu m-am gandit, da' nu cred ca ar iesi mare lucru- inspiratie, la nervi?!
    Weekend placut si tie!

    ReplyDelete
  3. ... în fine... după cum ai descris că urăşti cu pasiune shopping-ul... după cum ai atacat hârtia albă a blogului la final, dar după ce te-ai luat la palme în gand... m-am gândit că shopping-ul poate descătuşa energia şi pofta de frumos din tine, altfel decât întru-un modern dar poate deja prea abuzat limbaj de 0 şi 1... energia şi pofta de frumos din tine alchimizate pe pânză... cam asta "vrusei să-ţ' spui"...
    Hai, "uichiend" frumos, că nu vreau să ratez de tot cele 22 de grade care mă aşteaptă acum afară! ;)

    ReplyDelete
  4. Asta m-aduce aminte de o intamplare . Coada la o casa de marcat walmart ,casierita o fata tanara ,corpolenta , cei de dinaitea mea romani , nu ne cunosteam , nu-s amatoare de cunostiinte noi asa ca doar ascultam ... din pacate mistourile de genul : ia uite si grasa asta de canadianca cum se mosmondeste ... erau subiectul ras ... cand au ajuns la casa , grasa de canadianca le-vorbit in romaneste si le-a urat sa ajunga si ei sa simta pe pielea lor boala de care sufera ea si care nu-i permite sa slabeasca sau sa se miste asa cum si-ar dori si ea ...
    Momentul care a urmat a fost penibil ...
    De aia nu e bine sa te grabesti sa judeci oamenii ...nimeni nu stie ce greutati si povesti se ascund in spatele lor .

    ReplyDelete

Blogroll


counter