Am ramas uitandu-ma indelung dupa el, cum se duce asa, intr-un echilibru firav. Seara de ianuarie îngăla ploaia cu zapada.
Batranul.
Inceputul de an.
Bastonul.
Si-un sac- greu, asa parea- de ani in spate-i.
Un suflet care cară un trup, asta voi ajunge- mi-am zis. Si mi-am privit cu ingrijorare trupul care acum imi cară sufletul.
Scrii foarte frumos :) Astept cu nerabdare noi postari!
ReplyDeleteMultumesc! crede-ma ca am inceput sa le astept si eu...:)
Delete