Thursday, February 21, 2013

luati, mancati si din barba sa nu dati

A fost o vreme cand nu era o problema ce, cum, cat si mai ales de cate ori pe zi mananc. Nu m-ar fi convins nimeni ca exista cel putin o  diferenta intre o halca de carne sau un snop de verzituri- atata vreme cat ele umpleau matele si puneau capac foamei. Nu ma interesa treaba asta. Prajeam in draci cartofi la ceas de inserare, sfaraiam carne de la borcan si afumatura (in acelasi ulei din aceeasi tigaie teflonata pastrata cu sfintenie de la o zi la alta in acelasi cuptor de aragaz), pe balcon aveam cârnăţărie in toata regula, de la parinti aduceam in plase de-un leu varza murata care umplea si macrameurile din casa de miros de basini, iar carnea o tineam in congelator luni de zile fara sa ne mai intrebam daca vaca a fost dilie sau porcul a avut temperatura inainte de a-si da obstescul sfarsit. Nici macar nu ne interesa cum si-au dat acest obstesc sfarsit- injunghiate, impuscate, strivite pe roata sau trase-n teapa. Mancam "tacamuri" obosite de pui de care nici E-coli-ul nu se mai lipea,  scrumbiile le strecuram printre masele fara sa stim cat mercur au adunat sub solzi. Iar despre salam tot romanul stia ca e botezat si cu carne de cal- si nu se mai impupaza pielea pe nimeni. Si toata lumea era fericita- in plus, nu se mai crapa de cancer ca la intrecere, asa cum se intampla azi. Ma umfla si acum rasul cand imi amintesc de un vecin care, in vremea copilariei mele, lucra pe la o fabrica de sucuri si dulcegarii...nu stiu ce invartea sau, macar, care i-a fost numele; stiu doar ca ne aducea saptamanal cate o canistra de plastic plina cu o mazga vopsita si dulce de-ti sareau ochii din cap (de la o vreme mama o rasturna in chiuveta, ni se strepezisera dintii de la atata Cico). Doamne, cata mandrie era sa ai in bărdacă zeama colorata, sa iesi cu ea afara si sa ranjesti niste dinti ba albastri- ba verzi! sau sa mananci ciunga si, dupa ce i se duce si mama gustului, s-o lipesti de scoarta caietului si s-o mazgalesti cu pixul, s-o iei din nou la molfait si s-o strecori printre dinti colorata- sa te vada colegii si sa crape de necaz, sa fii la moda, bengos...
Au trecut vremurile alea. Au venit cele in care am inceput sa schimb uleiul dubios din cratita teflonata. Am aruncat si ditamai borcanul cu jumari in untura, dat de soacra. Am inceput sa citesc si sa ma uit la televizor- prostia mea, poate.
Anul trecut am descoperit o carte- 500 si ceva de pagini care m-au convins sa devin vegetariana. Inca ma mai bantuia- la vremea respectivei decizii- imaginea caninilor si a maselelor de minte. Dar am abolit-o si m-am pus pe fiert orez si deshumat radacinoase. 
Am aflat, mai apoi, ca zaharul e otravitor- dintr-o alta carte. Despre indulcitorii artificiali stiam de o buna bucata de vreme. Am cumparat miere- raw, scumpa ca pupila de bondar. Zilele trecute insa am dat play, online, unui documentar care m-a facut sa dosesc aproape toate verziturile din casa si sa umplu frigiderul cu carne. Caninii si maselele de minte mi-au promis recunostinta vesnica si carii cat mai putine. In plus, a trebuit sa uit de mierea raw. De tot ce contine zahar. De indulcitori. De tot ce inseamna carbohidrati- si, respectiv, dezmatul papilelor gustative. Oua, carne si smantana grasa.
Acum cateva ore am aflat despre laptele aducator de cancer.
Ce-a mai ramas...?
E seara- si, in loc de fiertura de frunze neindulcita am ales sa mananc babic cu caciula de pateu de casa. Cumparate de la un ardelean care, cu siguranta, nu a aruncat borcanul cu jumari. Si nici cu cititul nu se omoara.



8 comments:

  1. Aoleo! ...mă-ngrijorezi...! nu exagera... cu un fel două! Mai variază şi tu meniul, să nu-ţi pice greu... un ciolan afumat cu fasole, o raţă pe varză, o tobiţă, un sângerete, o varză a la Cluj, o pastrămioară... ;-) Mă-nţelegi... trebuie să ai o dietă diversificată, nu? :-) Asta cât mai curând, până nu ajung şi "nenorocirile" astea scumpe ca pupila de bondar!
    Luaţi, mâncaţi... până şi seul de pe barbă savuraţi!

    ReplyDelete
  2. Sangerete ai spus?! si eu care credeam ca barbate-meu fabuleaza cand imi povesteste de treaba asta...
    Oricum,am sa ma straduiesc sa-ti urmez sfatul. Intreaba-ma ce mai fac peste vreo 20-30 de kile :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei şi tu acum! Nu trebuie să renunţi la toate cunoştinţele pe care le-ai dobândit în ultimul an... măcar nu uita de optimismul veganilor! Foarte important rămâne şi mâncatul disociat - adică trebuie să le combini doar între ele! Păi se poate?!? Uite-aşa te-ntreb ce mai faci când vei rămâne fără ... vreo 10 kile! ;-)

      Delete
    2. "Optimismul veganilor"...? nu am incredere in sentimentele extremelor :))

      Delete
  3. yep. stiu ce zici. recomand si eu sa ignori (cat mai mult) cercetarile "oamenilor de stiinta - englezi, americani, spanioli, senegalezi samd" si te poti baza cu incredere in cutume. nu recomand in schimb sa uiti de limitele impuse de bunul simt (in ceea ce priveste cantitatea ;). motivul e simplu... omul de cand se naste, trage sa moara. ca o face intr-un timp mai lung sau mai scurt, e adevarat. dar intr-un final, tot acolo ajunge.

    ReplyDelete
    Replies
    1. "Omul e un animal care-si sapa groapa cu dintii"...Diştept mai fu nenea ăsta!

      Delete
  4. Eh tu vorbesti de vremurile in care nu eram la discretia corporatiilor avide de imbogatire care stiu ca e mai usor si mai ieftin sa faci mancare in laborator decat pe camp....noi mancam organic si putin :) si ne miscam mult :)) traiam simplu si natural...
    Principiul general este sa consume cat mai mult produse natural si cat mai putin artificiale si procesate si rafinate....viata traditionala cu post si produse din ograda si gradina e idealul dar pentru ca nu mai este posibila este bine sa fim atenti la ce ne ofera societatea asta consumista :) Corpul insusi ne spune ce e bun si ce nu prin starile de oboseala, migrene etc inainte sa ajungem la problem mai mari....

    ReplyDelete
  5. Ai vazut unde au dus comentariile si postarea ta?!?!
    http://photoleographer.blogspot.com/2013/03/try-to-celebrate-every-day-of-your-life.html
    Daca ti-au placut te poti considera inspirăcioasă!!!

    ReplyDelete

Blogroll


counter