Friday, March 1, 2013

Martisorul acestui an...

N-am stiut niciodata sa dau un leu si sa iau inapoi doi; nici chiar unul si jumatate....nici macar acelasi leu si cativa banuti in plus. N-am stiut, n-am putut- si, pe de o parte, cred ca nici nu mi-am dorit asta vreodata cu adevarat. Am luat inapoi acelasi leu- de cele mai multe ori mai ruginit sau mai devalorizat. Cateodata mai putin. Alteori chiar nimic.
-----------------------------------
L-am gasit cu greu, intr-o insiruire rece de magazine sterpe, deloc in armonie unul cu celalalt; intre un Subway si un salon de manichiura. O pereche de geamuri gri prin care nimic nu ma tragea de maneca sa intru si sa cumpar ceva, orice. Am trecut prin dreptul lor de doua ori pana sa zaresc anuntul mic, atarnand stanjenit, rusinat de propria-i soarta. "Art supply closeout". Aflasem despre el din ziar.
Inauntru, un aer la fel de rece ca cel de afara. Sau poate ca asa l-am simtit eu. Tablouri avortate de pereti pe dusumele- triste, unul in fata celuilalt, rusinate parca de preturile derizorii pe care se vindeau ca niste prostituate de cartier. Cateva mese puse cap la cap si, pe ele, un covor de pensule.
O arie de opera sprijinea, ca o aripa franta de inger, abandonul din aer.
Ne-am salutat. El- un tip uscativ, ingrijit, aflat la mijloc de viata. M-am aplecat deasupra pensulelor ca si cum as fi vrut sa le culeg pe toate- cu nesat, cu nerabdare si cu planuri subite legate de folosinta lor. Le-am mangaiat cu privirea, neindraznind...
"Te rog, incearca-le!"- m-a indemnat, culegand una la intamplare.
"Aceasta costa, in mod normal, intre 30 si 40; eu o dau cu atat. Cele din capat costa un dolar bucata...iar pe astea cer numai 3".
I-am privit mainile, fragilitatea incheieturilor, unghiile ingrijite, parul prea lung pentru o slujba "la stat", gulerul camasii prea alb pentru un fiasco, ochii prea sinceri pentru a nu citi in ei ca e un capat de drum. Am inceput a culege pana cand palmele nu au mai putut cuprinde.
"Am sa revin"- i-am promis. N-am crezut asta.
"Multumesc"- mi-a raspuns. Stia sa nu creada nici el.
"Nu! Eu iti multumesc..."


10 comments:

  1. Deci acum ai... nu ramane decat sa le pui la lucru!!!

    ReplyDelete
  2. @clarobscur: ma doare sufletul, insa nu...

    ReplyDelete
  3. @PhotoLeoGrapher: am avut (multe) si inainte. De pus la lucru- mai greu, in ultimii ani am lucrat exclusiv cu palette knife-ul si spray-urile :)

    ReplyDelete
  4. Ei na?
    Show me! More than http://doinaiacob.blogspot.ro/2012/10/blog-post.html
    ;-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Doina M Iacob, Facebook- there's everything.

      Delete
    2. Da, corect... asta era stiut... dar in contextul postarii ma refeream... se pare ca nu m-am exprimat eu corect... deci "Show me something new!"

      Delete
  5. La Mulţi Ani!
    Viaţă frumoasă în continuare! Trăieşte-ţi Visul Împreună cu cei Dragi! Trăiţi-vă Visul!
    LA MULŢI ANI!

    ReplyDelete
  6. MULTUMESC, Leo! din toata inima...

    ReplyDelete

counter

Blogroll