Saturday, June 22, 2013

flori de tei...

La îngânarea dintre noapte si zi, intr-un ceas in care cei mai multi se culcusesc sub plapuma viselor, eu calc in picioare intr-un ritm grabit, sacadat, realitatea unei parcari imense si aproape pustie. As putea sa ma las prada comoditatii, ca marea majoritate a colegilor mei, si sa ma strecor intr-un autobuz de ora fixa; sa motai cu tampla sprijinita de un geam rece sau sa zgremţăn internetul din ecranul telefonului. Ma grabesc insa la intalnirea cu niste tei pitici, plantati numai cu scop ornamental- caci nimeni, in America pe care eu o cunosc, nu le pune florile la uscat si nici nu le fierbe intr-un ceai. Mirosul galben si dulce ma cheama de departe si imi mareste pasul. Ajung, zambesc, culeg cu grija un buchetel firav si-l ascund in buzunarul din dreptul inimii, cel de sub insigna de ofiter. Mi-am luat si pentru astazi portia de trecut transformat intr-un prezent continuu- caci pentru mine mirosul florilor de tei inseamna curtea nanei Mia, Medeleni-ul copilariei mele, si obrazul proaspat ras, acoperit de colonie "de la rusoaice", al tatalui meu.
Si nimic si nimeni nu poate schimba toate acestea.

Ceea ce a cladit dragoste in sufletul tau nu a fost lasat de Dumnezeu sa-ti devina amintire- ci un prezent continuu, neobositor. Trebuie doar sa-ti inveti ochii sufletului sa vada si sa recunoasca.


Manunchiul firavelor flori de tei mi-aduce in palme obrazul parintelui meu, in fiecare dimineata. E un fel de "Bun gasit!" in locul "Bun ramas"-ului pe care n-am putut sa mi-l iau- nici n-ar fi fost drept sa o fac atata vreme cat nu exista o despartire definitiva. Traiesc prezentul lui continuu si neobositor cu nadejdea ca viitorul va fi trait la fel de catre fiica mea- si ea, la randu-i, o continua prezenta din viitorul altor inimi...

Blogroll

counter