Saturday, June 22, 2013

flori de tei...

La îngânarea dintre noapte si zi, intr-un ceas in care cei mai multi se culcusesc sub plapuma viselor, eu calc in picioare intr-un ritm grabit, sacadat, realitatea unei parcari imense si aproape pustie. As putea sa ma las prada comoditatii, ca marea majoritate a colegilor mei, si sa ma strecor intr-un autobuz de ora fixa; sa motai cu tampla sprijinita de un geam rece sau sa zgremţăn internetul din ecranul telefonului. Ma grabesc insa la intalnirea cu niste tei pitici, plantati numai cu scop ornamental- caci nimeni, in America pe care eu o cunosc, nu le pune florile la uscat si nici nu le fierbe intr-un ceai. Mirosul galben si dulce ma cheama de departe si imi mareste pasul. Ajung, zambesc, culeg cu grija un buchetel firav si-l ascund in buzunarul din dreptul inimii, cel de sub insigna de ofiter. Mi-am luat si pentru astazi portia de trecut transformat intr-un prezent continuu- caci pentru mine mirosul florilor de tei inseamna curtea nanei Mia, Medeleni-ul copilariei mele, si obrazul proaspat ras, acoperit de colonie "de la rusoaice", al tatalui meu.
Si nimic si nimeni nu poate schimba toate acestea.

Ceea ce a cladit dragoste in sufletul tau nu a fost lasat de Dumnezeu sa-ti devina amintire- ci un prezent continuu, neobositor. Trebuie doar sa-ti inveti ochii sufletului sa vada si sa recunoasca.


Manunchiul firavelor flori de tei mi-aduce in palme obrazul parintelui meu, in fiecare dimineata. E un fel de "Bun gasit!" in locul "Bun ramas"-ului pe care n-am putut sa mi-l iau- nici n-ar fi fost drept sa o fac atata vreme cat nu exista o despartire definitiva. Traiesc prezentul lui continuu si neobositor cu nadejdea ca viitorul va fi trait la fel de catre fiica mea- si ea, la randu-i, o continua prezenta din viitorul altor inimi...

4 comments:

  1. Bravo Florilor de tei care, cu aer melancolic şi poate uşor trist, te-au făcut să revii (cine ştie pentru cât timp?!) în "prezentul continuu" al blogului...

    ReplyDelete
  2. Aceleasi ganduri dragi le am si eu fata de parintele meu ,de care nu am apucat sa-mi iau ramas bun.Insa tu le pui atat de frumos pe hartie,si cu atata emotie cum numai un om sensibil si destept stie.Iar mi-ai umplut sufletul de drag.De timpuri . Te imbratisez ......

    ReplyDelete
  3. Iti multumesc mult, Mia, pentru ca ma citesti!- iar faptul ca iti mai si place ce scriu nu poate decat sa-mi umple inima de bucurie...

    ReplyDelete

counter

Blogroll