Wednesday, October 28, 2015

Nuante de gri

Am tras fermoarul gentii negre, ponosite, cu oarecare strangere de inima. Monitorul nu mi-a lasat loc de dubii, prin imaginea afisata: recipient destul de voluminos (ca oala aia de lut in care punea mamai-mea laptele la prins), continut prafos, neuniform. Imi amintesc ca, odata, am ghicit inauntru imaginea unei verighete.
Am dat la o parte o geaca ieftina gasind, sub ea, o cutie rapciugoasa, de carton- o cutie de-aia ordinara in care tii capacele de borcan sau nimicurile.  Pe ea, scris dezordonat, cu pixul : "Nu o deschide. Inauntru se afla cenusa tatalui meu"
O urna ceramica, gri ca moartea care o umpluse. Am ridicat-o cu grija, de parca mi-ar fi fost teama ca o sa-l aud pe raposatu' tipand ca l-am apucat gresit de-un omoplat. In jurul capacului urme de cenusa. Pe manusile mele albastre- urme de cenusa (chiar daca, dintr-o mare fericire, nu a fost nevoie sa deschid "obiectul" examinarii). Manusi pe care, odata terminata treaba ce-am avut de facut, le-am scos cu varful degetelor si le-am aruncat in cosul de gunoi universal. Urna pe care, cu gesturi precise, am asezat-o la loc, intre ziare mototolite, intr-o cutie de carton ordinara, lipita la loc cu o banda adeziva care justifica, rece,  actiunile mele, plus scuzele seci, de rigoare. Geanta neagra ponosita, pe care am lasat-o sa-si urmeze drumul rece catre cala avionului si sa se amestece cu atatea alte genti, geamantane, cutii, custi cu animale.

No comments:

Post a Comment

Blogroll


counter