Monday, September 26, 2016

de-ale gurii

       Calatoria asta in Mexic am tot planificat-o, anulat-o, re-planificat-o si re-anulat-o de "n" ori in ultimii, sa zicem, 4-5 ani. Ba nu: de "n+1" ori. Ma treceau fiorii uitandu-ma la reclame cu apa cristalina si plaje zaharoase, dupa care ma zgaltaiam la aflarea stirilor legate de carteluri de droguri, rapiri, disparitii si decapitari. Pana la urma, mi-am luat inima-n dinti si am rezervat 5 nopti in Cancun, intr-un resort care promitea multe- cel putin in poze.
     

         Cunoscand bucataria mexicana, cat de cat, mi-am zis in barba ca, cel putin de foame, acolo, n-am sa mor. Dinainte sa fac rezervarile aflasem ca resortul dispune de fo' 7+ restaurante, un impinge-tava, plus alte maruntisuri de ametit stomacul la botul calului, pe plaja. Beutura, gratuita si ea, la discretie- spuneau reclamele- si niciun puradel prin preajma, proprietatea avand pretentii de "adults only". Trai, neneaca!
De la receptie ni s-au scurtat ceva pene din aripa cu vestea ca sushi-bar-ul e inchis. "Nu suntem in sezon" a ridicat o tanti din umeri. Cum naiba sa nu fiti?- m-am mirat. In Chicago poti avea mucii inghetati pan' la brau si tot gasesti un amarat de sushi, macar de-o pofta, iar voi, aici, cu balta calda peste drum, nu sunteti in sezon..?! Colac peste ciocarlie (de ce neaparat pupaza, pana la urma..??), buffetul nu mai era deschis, dupa cum se laudau in reclame, toata ziua- ci numai intre 6 si 10 jumate dimineata, daca erai destul de treaz si de flamand ca sa faci un drum pana in pivnita in care il incropisera. Peste 30 de trepte de coborat in goana foamei si de escaladat la intoarcere, cu matul plin.

           Ne-a mai calmat la gandul ca raman celelalte variante, asa ca ne-am grabit sa aflam care e treaba si cu ele. Am facut un popas langa piscina, unde se parea ca niste indivizi rontaie la ceva. Ne asezaram sub o umbrela, hopa apare si chelnerul cu un meniu destul de saracut. Pupila mi se dilata la vederea unui pui cu branza albastra (viata mea, branza mucegaita!) asa ca il comand cu vitejie. Dupa nici doua minute ma trezesc in fata cu o farfurioara in care vreo 6-7 chicken nuggets a la' Mc'Donalds jucau birboanca! Personal, ma feresc de fast food-uri ca dracu' de tamaie, nu stiu altii cum sunt. In plus, aveam o alta dilema: ce facusera cu branza mea mucegaita?? Ii fac garcon-ului cu mana, vine baiatul, il intreb care, ce si cum si se uita la mine ca la o creatura cu 3 ochi. Pai cum unde e? aici!- si inhata de pe masa o sticluta cu ceva zeama alba.
Am parasit, asadar, si dubiosul fast food de la botul piscinei. Ne-am indreptat catre ceea ce se dorea a fi un restaurant cu specific mexican. Nu aveam dubii ca acolo ma voi indesa cu tortillas, salsa, porcaraie, ardei iuti ca focul si taco- daca nici mexicanii nu stiu cum sa manance... Un ospatar grabit si c-o uniforma cam de la ajutoare ne-a scos ochii cu doua meniuri cam lipicioase. M-am grabit sa comand o natie de peste despre care nu stiam prea multe dar vis-a-vis de care aveam mari sperante. Ma asteptam la o farfurie de neam prost cu un soi de bibanel tolanit pe un pat de frunze stropite cu mujdei...chestii, monser, vise...
In schimb, mi s-a adus sub nas un mojar cu un soi de zeama din care, cu chiu-cu vai, am pescuit un varf de lingurita de carne ca de la borcan. Ciudat mirositoare si aia, o fi fost momeala cu care au incercat sa prinda pestele, nu stiu...
Un alt rateu a mai fost restaurantul cu specific italian unde, pe langa iarba din care iti puteai incropi singur o salata, mai primeai vreo doua soiuri de paste si vreo 5 de pizza, asta in cazul in care ai fi dus o lipsa acuta de calorii.
Alte doua variante la care am strambat din nas au fost restaurantele cu mancare "moleculara"- doua acvarii pline cu moace posomorate si deloc satule, invartind intr-un soi ciudat de farfurii tot felul de baloane si de mucegaiuri sfaraitoare.
Gaura Neagra (un restaurant aflat in bezna aproape totala)- nu pot spune ca nu a fost o experienta cel putin interesanta- cu atat mai mult cu cat barbate-meu a simtit nevoia de a-si etala albul ochilor si dantura sub minuscula lampa fluorescenta, unica din incapere. "26 de feluri de mancare"- ni s-a spus in prezentare, si ne-am pregatit sufleteste pentru asta. Am dat drumul la doua gauri in curea. In realitate, 26 de dumicati de diverse forme, arome si gusturi. Dupa marimea unui ciolan trecut printre dinti am siguranta ca am halit si un picior de brotac.
Am lasat la urma restaurantul japonez- unde, cand am ales sa intram, eram deja "scoliti", nu mai dadeam crezare promisiunilor. Ospatarul, un baiat cu bune maniere si destul de zambaret, ne-a intampinat cu clasicele doua meniuri pe care i le-am returnat cu viteza luminii. L-am tras frumusel de maneca mai aproape de nasul meu si i-am suierat: "amice, sa lasam gluma. Adu-ne tot ce ai in meniu. Absolut toate aperitivele, felurile unu' si doi', deserturile toate...pana iti zic eu stop". Baiatul m-a masurat din cap pana-n picioare, cam neincrezator. "Nu te teme, fac fata"- i-am zis. "Lucrez inca la dimensiuni".
La al doilea soi de desert (din 3) ne-am oprit.

Saturday, September 3, 2016

materie umana-17

Intru in toaleta publica din aeroport cu aceeasi strangere de inima cu care as bea apa din cana de tabla atarnata de coada fantanii, la tara. Mi-am format deja un ritual: trag, din mers, de o bucata de hartie care scoate limba la mine din aparatul de sters pe maini, o impaturesc regulamentar si ma ajut de ea atunci cand deschid/ inchid & incui usa. Aleg intotdeauna toaleta cu numarul 10, este singura a carei usa se inchide complet si este printre putinele dotate tot timpul cu tot ce iti trebuie (poate si pentru ca este mai mult de mers pana la ea, se afla in capat). Vantur o mana in dreptul ochiului pentru tras apa si o alta in dreptul celui de schimbat plasticul de unica folosinta de pe capac. De fapt, pe asta din urma il schimb de doua ori, ca sa fiu sigura. Apoi il imbrobodesc in hartie igienica- niciodata nu poti fi sigur, nu?! Toate fazele operatiunii asteia imi iau, asadar, cateva minute bune insa nu as trece, feri-m-ar Sfantul, peste niciuna dintre ele, nici in ruptul capului!
In timp ce imi construiesc meticulos cuibarul aud tacanit nervos de tocuri. Posesoarea lor se opreste undeva prin apropiere, simt din plin zgaltaitul usii la inchidere. Poarta o convorbire intensa la telefon, aud clar cum este vorba despre o "catea" care a zis asta si a facut ailalta...Dupa bubuiala usii, fara sa vreau, ma gandesc cat de greu ii va veni sa isi amenajeze spatiul de ouat numai cu o mana libera sau, eventual, cu amandoua- dar cu capul lipit de umar, ca sa nu-si scape pretiosul mobil, nu? Nu am timp nici macar sa-mi duc gandul pana la capat si aud (cu toate ca vorbeste al naibii de tare) o cascada eliberatoare de parca s-ar fi tras apa, nu altceva. La urma, un partz mic, un fosnet de hartie si gata! Convorbirea telefonica nu a avut nimic de suferit, tocurile tacane la fel de nervoase indepartandu-se, nu aud nici apa in chiuvete, nici hartie de stars pe maini fosnind, numai ecoul partzului mai pluteste in aer.



Ma spal pe maini aplecata deasupra chiuvetei, numarand in minte cele 30 de secunde: 20 pentru frecatul mainilor cu sapun, 10 pentru clatit. Asa spune in manual, asa m-a instruit si fiica-mea- asa fac. Incerc sa scutur mai apoi aripile fara a stropi imprejur. Care imprejur consta (remarc cu coada ochiului) doar intr-o varzaraie de matasuri colorate, atat de varzarite incat nu ma pot abtine sa ma zgaiesc de-a binelea. O indianca batrana si troscaind de miros de curry isi tine, cu o mana, foile fustei impestritate deasupra orizontului iar cu cealalta culege apa in causul palmei si-si spala, de-a-npicioarelea, obiectul rusinii (la unele muieri, la ea, evident, nefiind cazul). La cativa centimetri de urat mirositoarea masa de verze  colorate, plina de stropi proveniti de la operatiunea descrisa mai sus, se afla masa pe care unele (nefericite) mame isi intind copilasii pentru a-i schimba de scutece inainte, dupa sau intre zboruri. Indianca a terminat, fustele au revenit la verticala, bratarile ii zdrangane pe mainile eliberate de truda. Maini pe care, evident, nu si le mai spala ci doar le scutura in aer cu satisfactia gainii care tocmai s-a ridicat de pe cuibar lasand in urma nu un ou, ci doar un gainat. 



Blogroll


counter