Monday, September 26, 2016

de-ale gurii

       Calatoria asta in Mexic am tot planificat-o, anulat-o, re-planificat-o si re-anulat-o de "n" ori in ultimii, sa zicem, 4-5 ani. Ba nu: de "n+1" ori. Ma treceau fiorii uitandu-ma la reclame cu apa cristalina si plaje zaharoase, dupa care ma zgaltaiam la aflarea stirilor legate de carteluri de droguri, rapiri, disparitii si decapitari. Pana la urma, mi-am luat inima-n dinti si am rezervat 5 nopti in Cancun, intr-un resort care promitea multe- cel putin in poze.
     

         Cunoscand bucataria mexicana, cat de cat, mi-am zis in barba ca, cel putin de foame, acolo, n-am sa mor. Dinainte sa fac rezervarile aflasem ca resortul dispune de fo' 7+ restaurante, un impinge-tava, plus alte maruntisuri de ametit stomacul la botul calului, pe plaja. Beutura, gratuita si ea, la discretie- spuneau reclamele- si niciun puradel prin preajma, proprietatea avand pretentii de "adults only". Trai, neneaca!
De la receptie ni s-au scurtat ceva pene din aripa cu vestea ca sushi-bar-ul e inchis. "Nu suntem in sezon" a ridicat o tanti din umeri. Cum naiba sa nu fiti?- m-am mirat. In Chicago poti avea mucii inghetati pan' la brau si tot gasesti un amarat de sushi, macar de-o pofta, iar voi, aici, cu balta calda peste drum, nu sunteti in sezon..?! Colac peste ciocarlie (de ce neaparat pupaza, pana la urma..??), buffetul nu mai era deschis, dupa cum se laudau in reclame, toata ziua- ci numai intre 6 si 10 jumate dimineata, daca erai destul de treaz si de flamand ca sa faci un drum pana in pivnita in care il incropisera. Peste 30 de trepte de coborat in goana foamei si de escaladat la intoarcere, cu matul plin.

           Ne-a mai calmat la gandul ca raman celelalte variante, asa ca ne-am grabit sa aflam care e treaba si cu ele. Am facut un popas langa piscina, unde se parea ca niste indivizi rontaie la ceva. Ne asezaram sub o umbrela, hopa apare si chelnerul cu un meniu destul de saracut. Pupila mi se dilata la vederea unui pui cu branza albastra (viata mea, branza mucegaita!) asa ca il comand cu vitejie. Dupa nici doua minute ma trezesc in fata cu o farfurioara in care vreo 6-7 chicken nuggets a la' Mc'Donalds jucau birboanca! Personal, ma feresc de fast food-uri ca dracu' de tamaie, nu stiu altii cum sunt. In plus, aveam o alta dilema: ce facusera cu branza mea mucegaita?? Ii fac garcon-ului cu mana, vine baiatul, il intreb care, ce si cum si se uita la mine ca la o creatura cu 3 ochi. Pai cum unde e? aici!- si inhata de pe masa o sticluta cu ceva zeama alba.
Am parasit, asadar, si dubiosul fast food de la botul piscinei. Ne-am indreptat catre ceea ce se dorea a fi un restaurant cu specific mexican. Nu aveam dubii ca acolo ma voi indesa cu tortillas, salsa, porcaraie, ardei iuti ca focul si taco- daca nici mexicanii nu stiu cum sa manance... Un ospatar grabit si c-o uniforma cam de la ajutoare ne-a scos ochii cu doua meniuri cam lipicioase. M-am grabit sa comand o natie de peste despre care nu stiam prea multe dar vis-a-vis de care aveam mari sperante. Ma asteptam la o farfurie de neam prost cu un soi de bibanel tolanit pe un pat de frunze stropite cu mujdei...chestii, monser, vise...
In schimb, mi s-a adus sub nas un mojar cu un soi de zeama din care, cu chiu-cu vai, am pescuit un varf de lingurita de carne ca de la borcan. Ciudat mirositoare si aia, o fi fost momeala cu care au incercat sa prinda pestele, nu stiu...
Un alt rateu a mai fost restaurantul cu specific italian unde, pe langa iarba din care iti puteai incropi singur o salata, mai primeai vreo doua soiuri de paste si vreo 5 de pizza, asta in cazul in care ai fi dus o lipsa acuta de calorii.
Alte doua variante la care am strambat din nas au fost restaurantele cu mancare "moleculara"- doua acvarii pline cu moace posomorate si deloc satule, invartind intr-un soi ciudat de farfurii tot felul de baloane si de mucegaiuri sfaraitoare.
Gaura Neagra (un restaurant aflat in bezna aproape totala)- nu pot spune ca nu a fost o experienta cel putin interesanta- cu atat mai mult cu cat barbate-meu a simtit nevoia de a-si etala albul ochilor si dantura sub minuscula lampa fluorescenta, unica din incapere. "26 de feluri de mancare"- ni s-a spus in prezentare, si ne-am pregatit sufleteste pentru asta. Am dat drumul la doua gauri in curea. In realitate, 26 de dumicati de diverse forme, arome si gusturi. Dupa marimea unui ciolan trecut printre dinti am siguranta ca am halit si un picior de brotac.
Am lasat la urma restaurantul japonez- unde, cand am ales sa intram, eram deja "scoliti", nu mai dadeam crezare promisiunilor. Ospatarul, un baiat cu bune maniere si destul de zambaret, ne-a intampinat cu clasicele doua meniuri pe care i le-am returnat cu viteza luminii. L-am tras frumusel de maneca mai aproape de nasul meu si i-am suierat: "amice, sa lasam gluma. Adu-ne tot ce ai in meniu. Absolut toate aperitivele, felurile unu' si doi', deserturile toate...pana iti zic eu stop". Baiatul m-a masurat din cap pana-n picioare, cam neincrezator. "Nu te teme, fac fata"- i-am zis. "Lucrez inca la dimensiuni".
La al doilea soi de desert (din 3) ne-am oprit.

No comments:

Post a Comment

Blogroll

counter