Wednesday, April 11, 2018

sacii de haine

T este mica de statura, putin garbovita si lasata intr-o parte, cu tate mari si imprastiate, picioare strambe si subtiri ca fusele, un cur cat doi pumni stransi unul langa altul si-ndesati in spatele burtii, cu umeri anormali de lati pentru o femeie si-o peruca vesnic de proasta calitate si vesnic descentrata...T este de o uratenie nevindecabila. E urata cu draci, cu spume, cu ce vrei tu. Cred ca a fost asa si-n primii ani de viata desi, in marea lor majoritate, copiii sunt oarecum aratosi si simpatici (cat sunt foarte mici). Mi s-a cam adeverit banuiala asta atunci cand mi-a prezentat, mandra nevoie mare, poza unui nepot nascut inainte de termen, conectat la furtune si aparate si cu un balon de muci intre buze si nari. Urat si ala, ca si ea. Ce puteam sa zic?! “Vaaaaai, ce dragut eeeeee”- am behait ca oaia la drobul de sare- iar ea s-a sters la ochi de o lacrima de bucurie si de incantare ca, iata, am gusturi alese si stiu sa recunosc ce-i de calitate si ce-nu.
T, in schimb, este o femeie cu un suflet pe care 5 de-ale mele nu l-ar putea umple. Calma si calda, intotdeauna gata sa ajute si sa asculte. Muncitoare, onesta, credincioasa pana la epuizare. Intotdeauna curata, mirosind frumos, stie sa faca glume (bune) si sa fie si modesta. Singura carte pe care o cara cu ea zi de zi este o Biblie imbracata in piele, care aproape se desface de la incheieturi de la atata citit. Am intrebat-o de cate ori a parcurs-o cap-coada si mi-a zis ca nu are cum sa stie, de fiecare data cand o termina o ia de la inceput pentru ca, zice ea, de fiecare data are cate ceva de inteles si de invatat. Isi aseaza, cuminte, scaunul langa mine si incepe a citi pentru sine, din cartea magica. O aud doar susurand din buzele-i groase si ma cuprinde o stare de bine, de cald, de moale...mi-e tare draga T.


Mi-s dragi oamenii simpli, urati pe dinafara si frumosi pe dinauntru. Pot fi frumosi si pe dinafara, atata vreme cat sufletul le este curat, atata vreme cat au mila si intelegere si, mai mult decat orice altceva, cat isi tin gura ferecata atunci cand nu cunosc un lucru si, prin urmare, nu au cum sa aiba o parere personala despre acel lucru. Mi-s dragi oamenii care nu se screm sa para ceea ce nu au fost si nu vor fi vreodata: prostii- destepti, incultii- oameni cu carte, hainii- oameni de bine. Cat de penibili sunt de-alde astia care se pupa singuri in oglinda, astia care au impresia ca moaca aia cu care i-a pricopsit Dumnezeu (sau, ma rog, cine i-o fi pricopsit) o sa dureze vesnic, astia care cu siguranta au facut misto de Hawking pentru ca e stramb si care cred ca gaura neagra este ceva ce le creste intre buci...astia care au impresia  ca intelepciunea se dobandeste citind prospectul cremelor anti-rid, astia care nu te baga in seama daca esti prea gras sau prea slab, prea prost imbracat sau ai mersul prea sleampat. Sacii astia de haine umblatori.


Mi-e draga T. Si, sincer, cred ca este una dintre cele mai frumoase fiinte cu care am avut onoarea sa ma intalnesc in viata asta. 

No comments:

Post a Comment

Note: Only a member of this blog may post a comment.